Miercuri, 15 August 2018
Miercuri, 15 August 2018


Kontakt



Nu, nu sunt fan Tőkés. Are ale lui, bine și rele, ca toți. Însă e incontestabil ceea ce a fost în momentul decembrie '89. Tőkés László de atunci, acela decorat, a fost și rămâne simbolul unui popor care s-a revoltat împotriva unei dictaturi. Nu al maghiarilor, nu al bisericii reformate, nu al revizioniștilor. Al românilor. De acolo a pornit. În caz că s-a uitat, cum se uită totul în funcție de memoria voit selectivă și mizerabilă a unora.



„Dealtfel, azi știm că nu era vorba de nici o provocare a securiștilor. Era inițiativa unui grup de prieteni de la restaurantul Cina, îi știm după nume: Borbély Zoltán, Kovács Tibi, poetul Ion Monoran – el nu mai trăiește – și Daniel Zăgănescu. Acolo, la masa restaurantului Cina, la o bere cei patru au decis: băieți, acum ori niciodată, mergem și transformăm această poveste în manifestație anti-comunistă.”



La un moment dat a apărut în mulțime în fruntea unei delegații primarul Timișoarei. Doreau să vorbească cu Tőkés László. Au luat cu ei câțiva oameni de pe stradă la această discuție, între ei și pe Gazda Árpád, ca după ce se termină tratativele, acești oameni, fiind din mulțime, să transmită credibil despre ce a fost vorba.



Dreptul de a învăța în limba maternă este altminteri garantat de Legea Învățământului, fiind problema exclusivă a României, care însă – într-o eternă surprindere generată de începerea “neașteptată” a școlii în septembrie – nu a reușit să rezolve această problemă. Deși având cheia rezolvării în mână încă din anii 80, România a pasat această cheie – ca la rugby – Ungariei. În final îmi permit să trag și eu concluzii din acest articol: iată Clujul devine țintă de vis iar Budapesta – bună de plată – cheia rezolvării.



Nu se știe dacă are legătură cu acest caz, sau nu, dar în aceste zile fratele Csaba Böjte OFM a primit o donație serioasă din partea unui cântăreț de muzică ușoară din Ungaria: Ákos. Este vorba de 50 de milioane de forinți. “50 de milioane pentru Fundația Sfântul Francisc din Deva, pentru salvarea copiilor nevoiași”.Și iată, așa, încet cu încetul maghiarii din România își direcționează privirile tot mai mult spre Budapesta, constatând că din București nu poate veni nimic bun.



Regresul în domeniul drepturilor minorităților trece neobservat pentru majoritari, însă pe dedesubt se țes tot mai multe împotriva lor: în Camera Deputaților tocmai a trecut prin adoptare tacită proiectul de lege de interzicere a folosirii limbii materne în Justiție, urmează un alt proiect de interzicere a intonării imnului Ținutului Secuiesc.



Iată trei programe/proiecte care ar putea fi aplicate și în societatea română. Printr-un proiect omolog cu programul Petőfi am putea trimite voluntari formați, educați, moderni, proeuropeni în comunitățile românești din raionul Odesa, în Bugeac, Transnistria, Valea Timocului, etc. În cadrul unui proiect omolog cu programului Határtalanul („Fără granițe”) am putea umple Republica Moldova cu autocare vesele cu copii și tineri din România, care ar vedea cu ochii lor ce înseamnă să fii român în afara României. Programul asemănător celui întitulat „Adoptă un monument!” ar putea fi o revelație pentru elevii români, deoarece ar descoperii clădirile Imperiului Austro-Ungar, formându-și un alt orizont despre problemele conviețuirii interetnice.




Sus