Luni, 10 Decembrie 2018
Luni, 10 Decembrie 2018


Kontakt



... multă vreme, amintirea „parașutiștilor”, zeleoși funcționari ai administrației militare maghiare care s-au distins după 30 august 1940, în nordul Ardealulului, printr-un comportament umilitor față de localnici, inclusiv maghiari, a ars piepturile acestora din urmă… și pe drept cuvânt, pentru că după cum spunea Alain Du Nay, respectivii „n-au contribuit cu nimic la solidarizarea sufletească a populației maghiare din cele două părți de țară”. Pe scurt, în acea vreme, ungurii ardeleni s-au confruntat cu o situație oarecum asemănătoare celei prin care trecuseră românii transilvăneni în 1918, de parcă Patria-Mumă s-ar fi înțeles cu Anyaország asupra tratamentului ce li se cuvenea ardelenilor. Cert este că ambele etnii au rămas cu resentimente față de cei de la care, în sufletele lor, așteptau sprijin.



Fără mari probleme putem observa asemănări între situația românilor din Ucraina și a maghiarilor din România. Și în România se desfășoară cam aceleași lucruri. Populația maghiară este indusă în eroare, fiind bombardată de idei conform cărora ei nu sunt maghiari, ci sunt un fel de români: români de etnie maghiară, români de naționalitate maghiară, români cu origini maghiare, “toți suntem români care trăim în România”.



Maghiarii sunt minoritari prin simplul fapt că alcătuiesc în jur de 5–6% din populația țării. Românii sunt minoritari, fiindcă reprezintă în jur de 15% din populația județului. În consecință, în zonă avem două comunități care se definesc a fi minoritare – și care se și comportă ca atare. Asta înseamnă că nu avem majoritari…



În anul 1962 conducerea Partidului Comunist Român a dispus telefonic, fără modificarea Decretului-Lege emis de regele Mihai, înfiițarea secției române alături de cea maghiară. Totodată, cu încălcarea dispozițiilor constituționale de atunci, privitoare la dreptul la învățământ în limba maternă, a fost sistată folosirea limbii maghiare le seminarii și lucrări practice. Această interdicție, dispusă de PCR se menține și în prezent după 25 de ani de la căderea comunismului.



Documentul din 1985 este proiecția exactă a unui experiment voluntarist și forțat de edificare națională și statală. Putem fi siguri că astfel de consemnări secrete fuseseră întocmite în anii 1970 la Cluj și la Oradea, iar în anii 1980 la Satu Mare și Sfântu Gheorghe. Consecința nefastă și cel mai grav efect pe termen lung al românizării înfăptuite prin astfel de mijloace a fost crearea a două comunități traumatizate și tensionate.



O fi, poate, a istoriei care a făcut ca o parte din țară să fie locuită în majoritate de oameni a căror limbă maternă nu este româna. E o vină? Fiți, pentru un moment, doar oameni, fără prejudecăți. Uitați pentru un moment ceea ce vi s-a spus dintotdeauna. Și răspundeți cu sufletul la următoarea întrebare: e o vină să fii copil cu altă limbă maternă decât româna?



,,A fost probabil cel mai reușit Ozosep, dacă ne uităm la numărul de vizitatori. Am avut 27 de producători din Secuime care au reușit să dea viață Pieței Amzei. De altfel "calitate" este cuvântul cel mai potrivit dacă e să caracterizăm Ozosep. Am avut brânzeturi, mezeluri, dulceață, siropuri, miere, prăjituri, pălincă de cea mai bună calitate. La fața locului s-a pregătit kürtőskalács și langoș, precum și mâncăruri la ceaun, cum ar fi gulașul, paprikaș de pui sau fasole cu ciolan. A fost o ediție foarte reușită cu peste 3000 de vizitatori zilnic. Cu speranța că Ozosep nu a fost doar o prezență meteorică în Piață Amzei, mulțumim Primăriei Sectorului 1 pentru locație, Camerei Agricole a Județului Harghita pentru sprijinul acordat, tuturor membrilor AEMR (Asociația Economiștilor Maghiari din România) pentru organizare si sa ne revedem cu bine în septembrie.”




Sus