Duminică, 25 Februarie 2018
Duminică, 25 Februarie 2018


Kontakt



Oare de ce ne alegem mereu drumurile paralele sau ne ridicăm paravane? De ce nu dorim să comemorăm sau să petrecem împreună măcar o dată sau de două ori într-un an? Probabil nici organizatorii evenimentului nu au făcut prea multe demersuri în acest sens. Nu m-am interesat, nu doresc o investigație, cei vizați știu prea bine cauzele distanțierilor, ai orgoliilor proprii. Cetățeanul simplu însă vede doar exemplul negativ: edilii, șefii, cei mari... nu doresc sau nu pot sta alături nici măcar la asemenea evenimente. Oare acesta este drumul realizării idealurile pentru formațiunile politice sau apolitice?



Ce gest nobil ar fi de exemplu dacă primăria din Sfântu Gheorghe ar oferi românilor care sunt minoritari în zonă un post de viceprimar! Acest gest ar fi, poate, mai mult decât nobil – noblesse oblige – ba chiar pragmatic, din două motive. În primul rând cu acest gest secuii i-ar putea ajuta pe acei maghiari care trăiesc în localități unde ponderea lor este importantă dar matematica politică nu prea le permite să aibă un viceprimar.



De ani de zile sunt măcinat de regretul de a nu fi plecat din țară așa cum au făcut-o părinții mei, în vara lui 1990. Ai mei, aveau la acea dată doar cu vreo câțiva ani în plus față de vârsta pe care o am eu în prezent și probabil că le „venise mintea de pe urmă”... În România, stat de drept model, care își clamează vocal adeziunea la valorile europene, s-au succedat șase mineriade (ultimele două în 1999), iar dacă mai adăugăm și evenimentele din martie 1990 sau cele de la Hădăreni... ne umplem de glorie; nimic de zis, geografic România este în Europa...



Revoluția din 1956 și fraternizarea tinerilor maghiari transilvăneni cu această mișcare a oferit pretextul pentru unificarea forțată a celor două universități clujene, Babeș, cea românească și Bolyai, maghiară. „La cererea studenților”, această unificare a fost realizată de către doi „tovarăși” aflați în plină ascensiune politică: Nicolae Ceaușescu și Ion Iliescu…



Lucrurile se petrec mai repede decât credem, numai că mulți dintre noi am rămas ancorați ân paradigma națională și observăm mai greu. Copiii nostri gândesc deja altfel. Ei au găsit o modalitate de a se înțelege unii cu alții, indiferentă la capriciile noastre: limba engleza. Aceasta s-a impus de la sine ca vehicul al noului val tehnologic. Noi vom ramâne cum s-ar spune imbătrâniți în rele, ei vor merge mai departe, în spirit european, lăsând în urmă aceste probleme, pentru că nu le vor considera ale lor. Problemele acestea vor muri odată cu noi.



Aș dori să-mi spună la sfârșit, că m-a atenționat fără gândul de a mă influența, ci pur și simplu să mă informeze că Statul Român are grijă de minoritarii săi, și nu vrea ca numărul acestora să scadă sau ca limba acestora să se deterioreze. De aceea a semnat România Carta Limbilor Minoritare și Regionale, avand sloganurile de încurajare pentru maghiari.



Art. 1 Ținutul Secuiesc se constituie ca o regiune autonomă având personalitate juridică în cadrul statului unitar și indivizibil România, pe baza principiilor autonomiei locale garantate de Constituție și prezentului statut, cuprinzând unități administrative din județele Covasna, Harghita și Mureș. Art. 2 În cadrul Regiunii egalitatea în fața legii a tuturor cetățenilor, indiferent de apartenența lor lingvistică sau etnică precum și respectarea particularităților etnice și culturale este garantată.




Sus