Luni, 22 Octombrie 2018
Luni, 22 Octombrie 2018


Kontakt



Tinerii români ies din băncile școlilor fără să știe ceva despre maghiari. Nu se învață nimic despre conaționalii maghiari, nu se predă elemente de bază ale fenomenului maghiar, nu se vorbește despre rolul maghiarilor și sașilor în edificarea Transilvaniei, nu se predau lecții care ar întări unitatea societății româno-maghiare – sugerând maselor valențe clare ale valorii conviețuirii bazate pe cunoștinșă de cauză și empatie. Nu se predă istoria determinată de principii din Transilvania, începând cu János Zsigmond până la Rákóczi Ferenc (un luptător antihabsburgic de temut, al cărui nume l-a purtat timp îndelungat o stradă frumoasă din Cluj, fiindu-i schimbat ulterior denumirea de către național-comuniști, ca și ai celorlalte străzi care purtau numele unor personalități legate de Cluj, cum ar fi Budai Nagy Antal sau Móricz Zsigmond).



Dacă într-un grup maghiar sosește un român, bunele maniere obligă maghiarii să schimbe limba conversației din maghiară în română. Este un fenomen bine cunoscut de ardeleni, însă nici până azi nu s-a găsit răspunsul la întrebarea: în fond, de ce să schimb eu limba discuției, trecând de la limba maternă la o limbă „alta decât maternă”, când aș putea să evit prezența românului în grup, putând discuta astfel dezinvolt în limba mea, scăpând de greutățile exprimării corecte? De ce să caut eu cuvintele, de ce să depun energie într-un gest care intră în domeniul bunei educații (ceea ce în România este foarte vag definită) când pot „evita” asta, printr-o simplă separare colocvială?



Vechile familii nu mai există... sau oricum e o specie pe cale de dispariție septuagenari, octogenari modești, umili, săraci, care nu mai au nici un cuvânt de spus, care nici măcar nu-și mai exercită dreptul de vot și care se rezumă să trăiască din amintiri de pe vremea tinereții lor... tot atât de adevărat este că "celor noi, spiritul orașului nu le spune nimic". Sunt tot aceeași categorie lesne de manipulat de cei care au interese... ca de fiecare dată, politicul își urmează traiectoria bine determinată și montată pe seama maselor ruralizate egal dacă sunt români sau maghiari... e foarte trist ceea ce se întâmplă și regret enorm!



Votul etnic și-a arătat din nou fața sa tipic transilvană. Mii și mii de oameni au votat în 5 iunie pentru „candidatul maghiarilor” sau „candidatul românilor”. Într-o lume modernă, în care supraviețuirea unor minorități – fie ele etnice, sociale sau religioase – depinde de inteligența acestora de a se integra într-o formă win-win (căștigător-câștigător) în structurile democratice , acest vot etnic – ca și o activitate compensatorie (pótcselekvés) – înseamnă un drum trist, închis.



În ziua în care vei înțelege că nu de unguri și țigani trebuie să te aperi, ci de tine însuți, atunci, dragă române, vei face coaliții, ONG-uri și proiecte de legi pentru conservarea tuturor valorilor care te-au construit ca neam și ți-au conturat identitatea pe care singur ți-ai distrus-o prin nepăsare și superficialitate.



Mulți dintre tineri sunt captivi în mentalitatea părinților și bunicilor lor: măcar a făcut ceva. Părinți și bunici care nu se întreabă de ce tinerii abia așteaptă să plece din Tîrgu Mureș. Pentru că „măcar a făcut ceva" nu-i suficient pentru ei.



De mai bine de douăzeci și cinci de ani, nu contenim să dăm vina pe toți cei din jurul nostru pentru toate relele care ni se întâmplă. Primii aflați în căutarea puștii sunt politicienii, partidele, guvernul, presedenția, Uniunea Europeană sau Statele Unite, masoni, evrei, unguri, tigani, dăm vina pe oricine și orice, numai să nu cumva să ne asumăm noi in vreun fel ceva.




Sus