Sâmbătă, 18 August 2018
Sâmbătă, 18 August 2018


Kontakt



În acest scop, au fost aduși la București 40 de meșteri populari din Secuime și a fost lansată o monografie. De precizat că această monografie a fost rezultatul unei cercetări etnografice ce a fost efectuată în 2015 și „a avut ca scop principal cartografierea obiceiurilor, tradițiilor și a meșteșugurilor secuiești în mediul lor natural”



În ochii oamenilor se citea bucurie, eliberare, entuziasm, iar momentul când artiștii ne-au rugat să cântăm împreună, în română și maghiară, ”Oda bucuriei” s-a produs un moment de o intensitate aparte. Un moment premonitoriu, al unei comunități care înțelege și vrea să se bucure împreună, să cânte în română și maghiară, să celebreze diferența, nu să fie deranjată de ea, să creeze punțile de comunicare pe care doar arta de mare valoare o poate face.



„Patrioții” români sunt întotdeauna ocupați, când românii din Timoc,Voivodina, Ungaria, Transcarpatia, Bucovina de Nord sau Bugeac le cer ceva. Sunt ocupați cu ungurii, care fură Transilvania. Sunt ocupați cu elaborarea unor legi și mai patriotice – super, megapatriotice – esențiale, de exemplu: campionat de făcut drapele uriașe în localități maghiare...



– Ai văzut că proasta nu a scos un cuvânt? Așa te iubește, că a devenit mută. Haha... – Mă, voi ați văzut că urechile de elefant erau roșii, e așa de îndrăgostită de Csaba. Haha... – Stai mă, că nici n-am udat-o... Am uitat... Haha...



M-a cuprins deodată o liniște stranie. A dispărut anxietatea produsă de pierdere lui Riki – un simbol al iubirii care domină marea noastră familie –, și m-am trezit calculând de câte intersecții, sensuri giratorii și treceri de pietoni trebuie să scape vie vagaboanda noastră dragă, ca să ajungă în cartierul din capătul opus al orașului. 10-11 în total... Plus partea când trebuia să meargă între mașini... Nici nu m-am gândit, că nu la mine a pornit. Așteptam miracolul...



Acum e Sâmbata Mare și eu am înțeles în sfârșit cine trebuie să spele vasele de după Cina cea de Taină.



– Cum reușiți să supraviețuiți din 272 de lei o lună întreagă? – o întreb, cu gândul că suma nu mi-ar fi suficientă nici pentru două facturi în bugetul propriu. – Nicicum. Medicamentele pentru astmul cardiac, fără de care nu pot să rezist, mă costă lunar peste 110 lei, consumul apartamentului la fel, cu care nu-i de glumit, că s-ar putea să ajung iarăși pe străzi. Am așteptat 14 ani pentru această garsonieră, m-am simțit în al nouălea cer când mi s-a repartizat. Din păcate și acum am restanțe la consum, dar încerc să fac economie, mai ales la curentul electric. Voluntarii Serviciului de Ajutor Telefonic ori de câte ori apelez la ei, îmi aduc pachete voluminoase care conțin ulei, zahăr, făină, orez, și așa mă mai descurc, de multe ori voluntarii serviciului îmi cumpără și medicamentele prescrise.




Sus