Duminică, 22 Aprilie 2018
Duminică, 22 Aprilie 2018


Kontakt



Am putea însă, ori de câte ori întâlnim sintagma Cele Trei Țări Române, să ne amintim că suntem un popor bătrân ce a întemeiat de curând un stat care în momentul de față are cam pe jumătate vârsta pe care o avea Regatul maghiar în momentul încleștării de la Mohi, că peste încă vreo patru secole este posibil să avem parte de un moment gen Mohács sau că la un mileniu de la întemeiere, ar putea să vină pedeapsa pentru greșelile noastre – Trianon-ul. În istorie totul este posibil, mai ales atunci când semeni vânt.



Boldizsár István, fondatorul formației Semnal M, nici în aceste zile nu știe ce efect pozitiv a avut asupra mea în anii 80 acel concert, unde l-am auzit nu numai cântând, dar și vorbind în spatele scenei cu Iuliu Merca, pregătindu-se de urcarea pe scenă. – Akkor kezdjük mi! (Atunci începem noi!) – spunea Boldizsár István lui Merca. Câteva cuvinte banale și iată că aceste cuvinte, mult timp, mi-au fost pe post de motto juvenil. Atunci începem noi!



Jonathan Harker in drumul său spre Prundu Bârgăului (jud.Bistrița) nu a trecut prin România de atunci (1897). El a pornit din Cluj ("We left in pretty good time, and came after nightfall to Klausenburgh"), i-a plăcut mâncarea ungurească ("I asked the waiter, and he said it was called “paprika hendl,” and that, as it was a national dish, I should be able to get it anywhere along the Carpathians"), a dormit in Bistrița. și de acolo a urcat spre pasul Tihuța.



Stimate domnule George Soros, vă invităm să vizitați această regiune ori prin directorii Dvs., ori personal – așa cum a făcut și atașatului politic al Ambasadei SUA Matthew B. Jones anul trecut, purtând discuții cu conducătorii comunităților –, și să sprijiniți acele ONG-uri și asociații civile, care înotând împotriva curentului încearcă să deschidă ochii oamenilor – români și maghiari – spre o societate deschisă, unde toți avem un loc sub Soare, comunicând, creând locuri de muncă și realizând proiecte comune pe tema conviețuirii.



Eu cred că această sarcină de gen noblesse oblige îi revine societății clujene românești și ungurești în aceeași măsură. Doctorii și doctoranzii români care îl pomenesc obligatoriu pe Béla Páter în lucrările lor ar putea promova ideea executării unei tăblițe comemorative cu scop educativ având câteva rânduri despre acest savant maghiar. Societatea maghiară din Cluj ar putea – în schimb – să realizeze variantele în limba maghiară a tăblițelor informative botanice existente deja pe această alee. Ar fi un gest vrednic pentru un oraș multicultural și universitar.



La mulți ani! Voi continua să cred în valoarea comunicării și îmi voi purta cu demnitate porecla de Ildikó pe care am primit-o de la prietenii mei români, care au convingerea că „țin cu ungurii“. Dar despre ce naiba o înseamna să ții cu ungurii prefer să vorbesc altădată.



Pentru maghiari este o mare bucurie apariția acestui articol, deoarece este o adevărată piatră de hotar în normalizarea retoricii legate de fenomenele conviețuirii. Vorbesc de retorică și atitudine, deoarece a striga „Afară cu ungurii din țară...” nu este un simplu slogan antimaghiar la care lumea bună spune „asta e, la stadioane se strigă multe”, ci o instigare, care se poate încadra oricând la capitolul „tentativă de epurare etnică” în cadrul legilor internaționale.




Sus