Miercuri, 15 August 2018
Miercuri, 15 August 2018


Kontakt



În cazurile mai „delicate”, cum ar fi spre exemplu inscripțiile bilingve, a căror rezolvare chiar și atunci când legea o impune, deranjează pe prea mulți, aleșii găsesc că e mai înțelept să amâne, că doar procentele sunt variabile, iar frica de tot ceea ce nu e românesc și mai cu semă de unguri, de ceea ce e altfel în general, constituie nadă pentru puhoaie de alegători. Da, fraților, în pofida unor oarecari progrese, n-am reușit până acum să ajungem la o existență bazată pe bunăstare și concordie.



Am văzut-o într-o poză de grup a candidatelor pentru Consiliul Local Tîrgu Mureș din partea unui partid înființat de la „firul ierbii”, care nu se teme nici de diversitate, nici de concurența feminină. I-am cerut prietenia pe pagina ei de socializare și în scurt timp povesteam de parcă ne-am fi cunoscut de când lumea!



– Stai că-ți arăt eu ce s-a întâmplat! Curvă! Ia spune tu, ce ai cu primaru’? Că io-ți rup gâtu’ ca la un porumbel. – Dar ce aveți cu porumbeii? – Auzi aici la mine! Tu să nu faci mișto de mine, că-ți f...biserica mamii tale. – Păi, eu zic să stați aici, să sun la poliție și să le explicați lor... – Păi, poliția-i cu noi, tu!



Dilema școlilor exclusiv maghiare – în detrimentul școlilor româno-maghiare – a dominat mulți ani dialogul româno-maghiar, stârnind furtuni, ba mai mult a contribuit la geneza diferitelor formule verbale naționaliste (segregare, separatism etc.) care s-au transformat cu timpul în adevărate slogane, îmbogățind vocabularul patriotard din România. Dilema a trecut astfel din sfera pedagogiei în sfera politicului, contribuind decisiv la formula standard antimaghiar din România: iredent, separatist, segregaționist...



Când românii și maghiarii din Târgu Mureș vor înțelege și vor accepta că e mult mai util să se bucure reciproc de succesele celuilalt, în loc să-și pună bețe în roate, abia atunci va reuși și orașul meu natal să accelereze dezvoltarea urbei. Momentan, cea mai importantă preocupare a majorității liderilor celor două comunități – și a membrilor simpli deopotrivă – este ca nu cumva cei din celălalt grup etnic să se simtă bine în orașul atât de înverșunat disputat.



Trei candidați sunt în Transilvania care se ridică mult deasupra firavelor încercări de a porni un dialog normal româno-maghiar bazat pe căutarea orizonturilor comune și nu pe obstrucționarea reciprocă a părților care stau la masa cărților de joc.



Dacă am fost asupriți, acum e rândul nostru să-i asuprim pe alții, să vadă ei cine-i stăpânul? Lucrurile astea nu duc la nimic bun. Ar trebui să învățăm din greșelile trecutului, nu să le repetăm . Ar trebui să învățăm, că pe lângă români mai există și alte etnii, cu obiceiuri, tradiții diferite, cu limba lor proprie.




Sus