Duminică, 22 Aprilie 2018
Duminică, 22 Aprilie 2018


Kontakt



Anul acesta însă marea investiție se apropie de finalizare, iar de anul viitor se speră că Gherla se va îmbogăți cu o nouă unitate școlară. Iar această situație a ivit o nouă problemă: odată cu pornirea noii școli, unitățile de învățământ în care funcționau clase maghiare le vor pierde pe acestea, declanșându-se o rivalitate acerbă mai ales între cele două licee etalon ale orașului, Petru Maior și Ana Ipătescu.



Europa unită probabil va rezolva sau va aplana cu timpul aceste diferențe. Pe de o parte observăm că națiunile primesc din ce în ce mai multă însemnătate, iar țările pierd din importanță pe seama regiunilor. Totuși, datorită ascensiunii limbilor de circulație internațională (engleza, franceza, germana), celelalte limbi riscă să piardă din importanța lor, fiind treptat asimilate, sau mai bine spus, puse pe tușă de către acestea. După părerea mea, pe acest tărâm se va duce în viitor cea mai aprigă luptă, și sper că până la urmă diversitatea va învinge tendințele de uniformizare.



Am fost catalogată drept „trădătoare de neam și de limbă”, „revizionistă”, „vândută Budapestei”, întrebată chiar în numeroase ocazii cu cât sunt plătită să scriu ceea ce scriu și cât vreau să trec de cealaltă parte. De cealaltă parte a cui? A principiilor mele? A încrederii în ceea ce fac?



– În luna decembrie a anului 1895 frații Lumière au prezentat publicului larg una dintre cele mai importante invenții ale epocii: filmul. Iar în București această învenție a fost prezentață la doar 2 luni dupa premiera mondială. Dar clujenii când au văzut primele pelicule de film? Unde erau primele cinematografe? Și de ce a putut fi numit orașul nostru ,,Hollywood-ul transilvănean”? – Puteți afla răspunsurile la aceste întrebări și multe altele dacă veniți cu noi la o plimbare prin Cluj…



Într-o lume, în care mai toată lumea încearcă să-și dispute întâietatea, să-și accentueze prezența, fotografii de la Fotoclubul Prisma cutreieră prin lume cu ochii deschiși, surprinzând frumosul, făcând ca efemerul să se transforme în veșnicie. Iar în focusul aparatului lor este cultura.



,,Ca urmaș și moștenitor al acestui castel și nu numai, pot să afirm că se pot face multe lucruri folositoare comunității cu un castel sau o curie. Se poate amenaja ca și muzeu, sală pentru spectacole culturale, sală de nunți sau chiar cafenea. Un lucru e cert: trebuie să avem grijă de aceste clădiri, de aceste castele, curii, petru că a ținut de istoria noastră, e o parte din povestea noastră, din trecutul nostru, dar și de viitor. Nepoții noștri trebuie să vadă și să afle poveștile acestor clădiri monumentale cum le-am aflat si noi. Nu trebuie să le luăm acest lucru, ci să ocrotim, să avem grijă de aceste clădiri pline de povești.”



Spun acest lucru, deoarece rolul lui Abraham din filmul Saul fia (Fiul lui Saul) este interpretat de actorul maghiar clujean Molnár Levente, care – ca și cu câțiva ani în urmă colegul său clujean maghiar Dimény Áron în ecranizarea „Nobelului” lui Kertész Imre –, dovedește prin acest succes răsunător, într-o lume intolerantă, neîncrezătoare în propriile forțe, că a învăța de la grădiniță până la masterat în limba maghiară în Transilvania, nu îți va aduce niciun handicap în viață; ba, dimpotrivă, așa cum arată și această reușită.




Sus