Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Kontakt



În 1615 principele Gábor Bethlen, tolerant în probleme religioase, potrivit principiului numerus clausus oferă biserica de pe Calvaria catolicilor și permite reînființarea școlii iezuite. Catolicii însă nu primesc clădirea fostei abații, aflată în acel moment în ruine, astfel, pentru a suplini aceste lipsuri, în 1621 Borbála Galambfalvi Szentpáli a donat prin testament casa din apropiere în care locuia.(...) Din păcate în acest loc unde se forma elita catolică (și nu numai) a Transilvaniei nu există nici măcar o placă memorială. Oare când vom suplini aceste lipsuri?



Denisa Bodeanu este istoric, lucrează la CNSAS în București, se ocupă de minoritățile etnice și religioase, de viața publică în timpul comunismului. A studiat la Cluj în cadrul UBB, Facultatea de Istorie, în anul 2003 și-a terminat studiile de masterat, iar în 2009 și-a terminat studiile de doctorat. (...) „Astăzi, am convingerea că publicarea unei cărți pe marginea dosarului este imperios necesară, deși implică o mare răspundere, mai ales în condițiile în care se așteaptă beatificarea sa. Personalitatea episcopului Márton Áron este atât de copleșitoare și de importantă încât ar fi păcat să nu fie cunoscută atât de către maghiari cât și de către români.”



Se întoarce în trecut, evocând-o pe regina Isabella, pe Martinuzzi... Familiile nobiliare Báthory, Kamuthi, Bánffy, Barcsay, Rákóczi... Se întoarce în aceași timp cu fața spre aceia, care vor să facă ceva pentru ocrotirea și salvarea patrimoniului cultural transilvan. Se întoarce spre aceia, care vor ca tînăra generație să fie educată sub egida iubirii castelelor și parcurilor acestora, a istoriei, a voluntariatului, a activității civile – a responsabilității.



Eu cred că primul pas pe tematica gropilor comune ar fi să recitim ce s-a întîmplat și să depunem o floare la monumentele respective. Maghiarii la Trăsnea, românii la Tărcaia. Sau la altele. Sau toți laolaltă. Sau toți la toate gropile comune. Atunci am vedea, că tematica gropilor comune nu sunt consecințele tragice ale unor evenimente în alb și negru, cu unii îngeri și alții demoni. Atunci am simți, că pentru a înțelege mai bine aceste patimi, trebuie să ne punem în pielea altuia. Atunci am putea da mesajul clar posterității, că noi, oamenii secolului 21 nu ne mai batem pe cadavre, ci ne uităm în viitor.



„Nu găsesc cuvinte să vă spun cât de fericit sunt că astăzi, scriem împreună o pagină importantă din istoria noastră comună”, a spus Alteța Sa Regală Principele Radu, mărturisind că instituția Coroanei Române a tratat întotdeauna cu multă afecțiune și cu mult respect Găgăuzia în toate timpurile și tot așa va duce mai departe mesajul de cooperare, de dezvoltare, de prosperitate, de parteneriat, pentru regiune. (...) La Universitatea de Stat din Comrat, Alteța Sa Regală a vizitat Centrul de Informare al României, unde a salutat corpul profesoral și studenții în limba găgăuză.



După un șir întreg de eșecuri ale armatei unioniste, datorită lui Zágonyi, aflat în fruntea unei oști formate din 200 (după alte surse 300) de soldați, nordiștii obțin la Springfield prima lor victorie pe 25. octombrie 1861, alungând armata numeric net superioară (de șapte ori mai mare) a sudiștilor. Această bătălie (reprezentată într-un relief din Capitoliu) a intrat în istoria lumii noi sub denumirea de ,,tăietura mortală a lui Zágonyi” (,,Zágonyi halálvágás”), sau ,,asaltul mortal de la Springfield” (,,springfieldi halálroham”).



Cei treisprezece generali executați la Arad a fost un grup reprezentativ pentru armata revoluționară. Aveau naționalități diferite, găsim printre ei maghiari, sârbi, armeni, nemți și croați, fiind legați de un singur lucru, credința fermă în democrație și în egalitate de drepturi în accepțiunea ei din secolul al XIX-lea. Liberalismul secolului al XIX-lea nu era un sistem perfect, dar era un pas spre ceea ce avem noi astăzi în Europa.




Sus