Miercuri, 15 August 2018
Miercuri, 15 August 2018


Kontakt



În anul 1962 conducerea Partidului Comunist Român a dispus telefonic, fără modificarea Decretului-Lege emis de regele Mihai, înfiițarea secției române alături de cea maghiară. Totodată, cu încălcarea dispozițiilor constituționale de atunci, privitoare la dreptul la învățământ în limba maternă, a fost sistată folosirea limbii maghiare le seminarii și lucrări practice. Această interdicție, dispusă de PCR se menține și în prezent după 25 de ani de la căderea comunismului.



Documentul din 1985 este proiecția exactă a unui experiment voluntarist și forțat de edificare națională și statală. Putem fi siguri că astfel de consemnări secrete fuseseră întocmite în anii 1970 la Cluj și la Oradea, iar în anii 1980 la Satu Mare și Sfântu Gheorghe. Consecința nefastă și cel mai grav efect pe termen lung al românizării înfăptuite prin astfel de mijloace a fost crearea a două comunități traumatizate și tensionate.



O fi, poate, a istoriei care a făcut ca o parte din țară să fie locuită în majoritate de oameni a căror limbă maternă nu este româna. E o vină? Fiți, pentru un moment, doar oameni, fără prejudecăți. Uitați pentru un moment ceea ce vi s-a spus dintotdeauna. Și răspundeți cu sufletul la următoarea întrebare: e o vină să fii copil cu altă limbă maternă decât româna?



,,A fost probabil cel mai reușit Ozosep, dacă ne uităm la numărul de vizitatori. Am avut 27 de producători din Secuime care au reușit să dea viață Pieței Amzei. De altfel "calitate" este cuvântul cel mai potrivit dacă e să caracterizăm Ozosep. Am avut brânzeturi, mezeluri, dulceață, siropuri, miere, prăjituri, pălincă de cea mai bună calitate. La fața locului s-a pregătit kürtőskalács și langoș, precum și mâncăruri la ceaun, cum ar fi gulașul, paprikaș de pui sau fasole cu ciolan. A fost o ediție foarte reușită cu peste 3000 de vizitatori zilnic. Cu speranța că Ozosep nu a fost doar o prezență meteorică în Piață Amzei, mulțumim Primăriei Sectorului 1 pentru locație, Camerei Agricole a Județului Harghita pentru sprijinul acordat, tuturor membrilor AEMR (Asociația Economiștilor Maghiari din România) pentru organizare si sa ne revedem cu bine în septembrie.”



Așa trec încetul cu încetul legile țării în lumea vitrinelor. Sunt făcute, sunt votate, sunt puse în vitrină, sunt folosite ca dovezi în cazul proceselor – însă nu se respectă, nu se aplică. Această situație alarmantă este agravată de pasivitatea și ignoranța ieșită din comun a societății românești, care atenționează foarte, foarte rar autoritățile că legile țării nu sunt respectate: “ce să facem?”, “mai rău să nu fie”, “lasă că ne descurcăm cumva”.



Tinerii români ies din băncile școlilor fără să știe ceva despre maghiari. Nu se învață nimic despre conaționalii maghiari, nu se predă elemente de bază ale fenomenului maghiar, nu se vorbește despre rolul maghiarilor și sașilor în edificarea Transilvaniei, nu se predau lecții care ar întări unitatea societății româno-maghiare – sugerând maselor valențe clare ale valorii conviețuirii bazate pe cunoștinșă de cauză și empatie. Nu se predă istoria determinată de principii din Transilvania, începând cu János Zsigmond până la Rákóczi Ferenc (un luptător antihabsburgic de temut, al cărui nume l-a purtat timp îndelungat o stradă frumoasă din Cluj, fiindu-i schimbat ulterior denumirea de către național-comuniști, ca și ai celorlalte străzi care purtau numele unor personalități legate de Cluj, cum ar fi Budai Nagy Antal sau Móricz Zsigmond).



Dacă într-un grup maghiar sosește un român, bunele maniere obligă maghiarii să schimbe limba conversației din maghiară în română. Este un fenomen bine cunoscut de ardeleni, însă nici până azi nu s-a găsit răspunsul la întrebarea: în fond, de ce să schimb eu limba discuției, trecând de la limba maternă la o limbă „alta decât maternă”, când aș putea să evit prezența românului în grup, putând discuta astfel dezinvolt în limba mea, scăpând de greutățile exprimării corecte? De ce să caut eu cuvintele, de ce să depun energie într-un gest care intră în domeniul bunei educații (ceea ce în România este foarte vag definită) când pot „evita” asta, printr-o simplă separare colocvială?




Sus