Sâmbătă, 24 Februarie 2018
Sâmbătă, 24 Februarie 2018


Kontakt



În momentul în care tovarășul meu de drum a aflat că sunt maghiar, discuția a continuat pe tema naționalităților. Mi-a explicat că toți extremiștii, indiferent că sunt maghiari sau români, în frunte cu (presupusul) atentator secui, ar trebui trimiși la muncă forțată, deoarece le vin astfel de idei pentru că au prea mult timp liber. El a avut o părere la fel de originală față de cei care comentează toate articolele legate de maghiari: aceștia se cred mari și tari dar se ascund în spatele calculatorului împroșcând ură. Nu ar mai fi așa voioși dacă chiar ar trebui să facă ceea ce scriu în comentarii: cu o armă în mână pe care ar trebui să-o folosească, probabil ar face pe ei.



Transilvania poate să-i mulțumească lui Andrei consolidarea comunității sașilor prin Andreaunumul din 1224. El a fost regele care i-a acordat sașilor drepturile și libertățile care le-au permis dezvoltarea lor economică și culturală de mai târziu. Andrei astfel era catalizatorul civilizației săsești din Ardeal. Istoricii sași au denumit Andreanumul din 1224, goldener Freibrief, adică diploma de aur a libertății. (...) Consider că această cooperare transfrontalieră de la Igriș este o șansă uriașă să depășim vechile bariere intelectuale între români și maghiari prin legarea unor fire care au fost rupte de o viziune romanțată și naționalistă a istoriei.



Publicul a ascultat colinde în limba română și în limba maghiară și parcă vrăjit de atmosfera Crăciunului, publicul cânta unele colinde împreună cu tinerii din cor. Un eveniment magic, un eveniment de sărbătoare, un eveniment în taina Sfântului Crăciun – aceasta a fost întâlnirea corului ortodox cu cel reformat. O întâlnire creștină, o sărbătoare de suflet. Cele două coruri au oferit publicului cel mai frumos cadou, din inimă: cântecul lor, mesajul lor despre nașterea lui Mesia, colinde pline de bucurie, interpretate sub îndrumarea celor doi profesori dirijori de cor: Pr. Prof. Dr. Stanciu Petru și Dr. Székely Árpád.



De fiecare dată când un maghiar constată public că se simte acasă în România știu că nimic nu este pierdut, că nimic din ceea ce s-a rostit și aprobat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia/ Gyulafehérvár/ Weiβsenburg, la 1 Decembrie 1918 nu a fost vorbă în vânt, că oamenii aceia mari, care vorbeau și româna și maghiara, au crezut ceea ce au spus și scris acolo.



Cât de bine ar fi să reînvățăm ceea ce scria Ioan Slavici în prima parte a secolului al XIX-lea în legătură cu elementarul salut cotidian: dacă întâlnim pe stradă un român să-i spunem „Bună ziua!”, dacă întâlnim un maghiar – „Jó napot!”, cu un german – Grüß Gott!” și să ne bucurăm că avem acest privilegiu de a nu fi la fel și de a trăi, totuși, împreună!



Ardeleni ați auzit să se fi întâmplat ceva frumos în Moldova în ultimii ani? Moldoveni ați auzit să se fi întâmplat ceva frumos în Ardeal în ultimii ani? Nimic, doar violențe, violuri, furturi și ură! Nu mai spun că nu aflăm nimic despre ce se întâmplă frumos în jurul țării noastre! Nu înțeleg de ce?



Proiectul are ca obiectiv general încurajarea și sprijinirea utilizării limbii române ca limbă de instruire în școală și limbă de comunicare în UTA Găgăuzia. S-au înființat clase pilot cu predare în limba română și s-a oferit un program de formare profesională cadrelor didactice specializate din unități de învățământ (preșcolar și primar) reprezentative din cele trei raioane ale Unității Autonome Teritoriale Găgăuzia (Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești).




Sus