Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Kontakt



Aș dori să-mi spună la sfârșit, că m-a atenționat fără gândul de a mă influența, ci pur și simplu să mă informeze că Statul Român are grijă de minoritarii săi, și nu vrea ca numărul acestora să scadă sau ca limba acestora să se deterioreze. De aceea a semnat România Carta Limbilor Minoritare și Regionale, avand sloganurile de încurajare pentru maghiari.



Art. 1 Ținutul Secuiesc se constituie ca o regiune autonomă având personalitate juridică în cadrul statului unitar și indivizibil România, pe baza principiilor autonomiei locale garantate de Constituție și prezentului statut, cuprinzând unități administrative din județele Covasna, Harghita și Mureș. Art. 2 În cadrul Regiunii egalitatea în fața legii a tuturor cetățenilor, indiferent de apartenența lor lingvistică sau etnică precum și respectarea particularităților etnice și culturale este garantată.



Nu săriți în sus, e doar un episod pentru a vă atrage într-o discuție amicală. Cum ar trebui să facem? Cred sincer că nu-i suficient să ne tolerăm teoretic, e nevoie să punem umăr lângă umăr, indiferent dacă un umăr e ungur și un altul e român. Sau de ce nu, chiar arab... Să învățăm unii despre ceilalți cu bucurie, nu cu forță coercitivă. În fond, pământul ne adăpstește pe toți, unguri și români, albi și negri, bogați și săraci, femei și bărbați. Cu aceeași dragoste, fără părtinire etnică.



Clujul este cel mai important centru civic al României. În ultimul deceniu activitățile civile – proiecte pentru apărarea naturii și a mediului antropogen, lanțurile vii pentru scopuri umanitare, solidarizări cu cei oropsiți, luări de atitudine în cazuri de „hiperactivism” administrativ, flash mob-uri pentru drepturile minorităților, concursuri educative, marșuri „pro” – s-au înmulțit în așa fel, încât în acest oraș primăria conlucrează in vivo cu societatea civilă, evitând pe cât se poate veto-ul tineretului. Un tânăr activist pentru mediu a formulat foarte tranșant: „Noi, civilii suntem sabia lui Damocle deasupra autorităților...”



Coboară omul, vede mașina cu număr de Bucuresti și într-o română dificilă ne întreabă dacă ne poate ajuta. Îi răspundem, explicăm ce s-a întâmplat, înțelegea tot. Scoate o funie, se apucă de tractat mașina până în Albești/Fehéregyháza. Îi spun că de acolo ne descurcăm, că am niște prieteni români la care am mai stat și că e un hotel aproape pentru băieți... Se uită la noi cruciș, aproape amenințător: să nu bem o pălincă cu el după ce ne-a scos de acolo??? nici nu se discută!



Ce scandal ar fi în Ungaria dacă ar citi jurnaliștii maghiari un asemena raport referitor la țara lor! Alertă generală publicistică! Meetinguri, cerere de demisii, pancarde, lanț viu… presă dezlănțuită… Opt localități amintite înseamnă opt anchete... Opt reportaje, opt investigații... Și acum mă întreb. Ce rost are ascunderea adevărului în România? Crede oare cineva cu adevărat, că eternele manipulări nu vor fi observate niciodată? Odată merge, de două-trei ori, patru… cinci… dar adevărul odată tot iese la iveală.



"Români, vă rog să rețineți: maghiarii sunt minoritari în România. Este o realitate. Haideți să-i facem să se simtă bine aici și să încercăm să găsim ÎMPREUNĂ soluțiile cele mai bune la tot ceea ce este în jur. (...) Maghiari, vă rog să rețineți: românii sunt minoritari în Secuime. Este o realitate. Haideți să-i faceți să se simtă bine aici și să încercăm să găsim ÎMPREUNĂ soluțiile cele mai bune la tot ceea ce este în jur.




Sus