Luni, 22 Octombrie 2018
Luni, 22 Octombrie 2018


Kontakt



Prima bursieră a Corbilor Albi Și-a luat azi zborul prezentând articolul Societatea maghiară are grijă de viitorii studenți prima bursieră a Corbilor Albi în fața sfatului bătrânesc al colegilor mai în vârstă. Da, Ibolya, ești bursiera Asociației Clubul Media Corbul Alb! Ai fost acceptată cu unanimitate de voturi. Bine ai venit! Isten hozott, hollófióka!



Ce caut eu aici? Ce dracu, nu am văzut destul în satele maghiarimii rispite din Transilvania cum își ia rămas bun națiunea maghiară de ruinele bisericilor și porților de piatră invadate de volbura prezentului? Am făcut atâtea kilometri ca să simt iarăși aceeași apăsare în epigastru? Să văd cum se sting alții... Cum își iau rămas bun românii?



Acești români sunt uitați CU BUNĂ ȘTIINȚĂ de România, ca autoritățile nu cumva să se trezească cu societatea civilă întrebând: oameni buni, Ungaria își apără maghiarii săi cu orice preț, asumând riscul de a fi catalogat țară care are pretenții teritoriale, iar noi românii tăcem adânc, când ar trebui să luăm apărarea românilor noștri de peste hotare.



– Da, aici nu e o problemă să te identifici cu steagul națiunii tale. Ungurii îl au pe al lor, românii pe al lor... Cât timp ne uităm prin clase, fotografiind planșe în limba română, sosește mica „stea” a școlii, Papp Réka, de 8 ani, care a câștigat locul doi la Concursul pe țară (Ungaria) al poveștii românești. Merge cam greu conversația cu Réka, ea având tentația de a schimba discuția în limba statului. – Nu, nu, nu vorbim ungurește! Dacă începeți să vorbiți și între voi limba statului, ați și pornit pe calea asimilării – îi explic Rekăi.



No, piranda, acum, că ne-am împrietenit, mă lași să vă fotografiez așa, așteptând „cursa” de Leucușhaz (Lökösháza)? Cum adică de ce am nevoie de poza asta? Păi de aia, că... Adică de aia că... Da, mi-a venit în minte. Știți de ce? Ca să vadă românii mei acasă la Kolozsvár, că bozgorașul de mine chiar a fost capabil să vină pe aici, la capătul lumii. Ei, ce spui? Uite poze, să vadă că românii învață matematica în română. Vezi? FRACTURI...



Mă fascinează seninătatea ei, bucuria cu care comunică cu o persoană total străină, venind dintr-o altă țară, cu alte obiceiuri. De altfel, în tot Banatul Sârbesc oamenii ne-au primit cu bucurie în glas și suflet. Trecând granița, am ajuns și în ... Banatul Românesc. Dorința de frumos unește și aici etniile. Stând de vorbă cu o familie de pensionari, în superba lor grădină cu flori și pomi fructiferi, de pe malul Timișului, deodată le apare ”grădinarul”. Un tânăr iscusit care se ocupă de întreținerea pomilor fructiferi ai familiei.



Provincia Autonomă Voivodina, învecinată cu granița sud-vestică a României, are trei districte (semnalate de cele 3 stele din drapelul Voivodinei): Banat (Bánság), Bacika (Bácska) și Srem (Szerémség). Minoritatea română de aici numără în jur de 30 000 de suflete. Numărul lor este relativ, pentru că – așa cum se întâmplă des în asemenea condiții – unii minoritari încearcă să se integreze în societatea majoritară cu așa elan, încât pe acest drum zgomotos își pierd identitatea națională, considerându-se nu român din Voivodina, ci sârb cu rădăcini românești. Ca aspectul regiunii să fie și mai nuanțat din punct de vedere etnic-regional, chiar și românii se identifică drept “bănățeni de la pustă” sau “codreni”.




Sus