Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Kontakt



Nu este corect ca elevii minoritari care studiază în limba maternă să fie pedepsiți pentru acest fapt zilnic cu o oră în plus față de colegii lor care studiază în limba română. Nu este corect nici faptul, că ei trebuie să susțină cu un examen mai mult la testele naționale sau la bacalaureat decât colegii lor, care studiază în limba română.



Și cireașa pe tort, apare știrea, că în Gura Humorului s-a arborat steagul Bucovinei... Deci steagul secuilor este de calibrul Lidl și Auchan, dar a Bucovinei este unul oficial, arborat într-o piață centrală... Steagul din urmă te aruncă în ceruri, primul te doboară la pământ.Cer și pământ între ceea ce spunem și facem. Legitimizăm prin aceste gesturi discriminarea: unii au voie, alții nu... Eu cred că ar trebui să fie obligatoriu ca cei care ocupă funcții importante în România, să participe cel puțin odată pe an la o plenară la Strasbourg, ca să vadă, cât de periculos este să te joci cu sentimentele naționale sau religioase a altora...



Anul acesta nu am să mai port tricolorul în piept ca în alți ani. Anul acesta am decis să nu mai fiu român de 1 Decembrie; nici maghiar, nici sas și nici vreo altă etnie. Anul acesta de 1 Decembrie sunt simplu om! Anul acesta sunt ceea ce reprezintă orașul Sfântu Gheorghe (și nu doar Sfântu Gheorghe ci multe alte sate și orașe asemănătoare ale Transilvaniei în care există de sute de ani două sau trei etnii diferite): diversitate, bună înțelegere, toleranță, respect pentru toți, indiferent de etnie.



– Comunicarea româno-maghiară șchioapătă pe fondul necunoașterii reciproce, a suspiciunii implantate, datorită educației și nu în ultimul rând al tabuurilor. Noi maghiarii ar trebui să explicăm mai mult și cu mai multă răbdare rolul nostru în clădirea societății din România. Se știu foarte puține lucruri despre noi. Majoriatatea informațiilor despre maghiari sosesc din presă, nemoderate. Să nu uităm că elevii români nu prea învață nimic despre maghiari. Să ne gândim că elevul maghiar începe din clasa a 5-a să învețe despre universul cultural român, ajungând în calasa a 12-să dea examen de Bacaleurat cot la cot cu tinerii români. Tinerii români însă primesc primele informații despre maghairi nu în cadru oficial, moderat de sistemul comunicațional din învățământ, ci pur și simplu din televizor...



– Da, așa este. De multe ori am sentimentul că între maghiari sunt considerat român, iar între români, parțial maghiar. Am avut multe situații în copilărie când m-au durut aceste etichetări care țin mai mult de complexitatea relațiilor româno-maghiare. Țin minte, în Ungaria, pe vremea când eram mic, copiii la școală adesea refuzau jocurile împreună, și ziceau că nu-mi dau mingea pentru că voi fugi cu ea, având în gândire stereotipuri conform cărora toți românii sunt „țigani”, și că aceștia la rândul lor se ocupă numai cu tâlhării. Mi-au spus că pe mine nu mă învață dans popoular maghiar, că sunt copil român. Apoi au urmat etichetările dureroase din România, de genul „bozgor”... când țineam cu echipa Ungariei la fotbal.



Ungaria astfel cheltuiește enorm pentru maghiarii din România pentru a-i ajuta pe calea păstrării identității maghiare, deși acest lucru ar trebui să fie sarcina României, al cărei cetățeni contribuabili sunt și maghiarii din această țară.Din această duplicitate – România dezinteresată și Ungaria superinteresată – provine acel stadiu confuz identitar care caracterizează maghiarii din România. Se zbat între cele două sentimente puternice: cel cetățeneasc (România) și cel național (Ungaria).



2. „Dacă nu vorbiți românește și nu vă convine situația, marș în Ungaria!”. O concluzie interesantă însă total incorectă este următoarea: maghiarii care doresc inscripții în maghiară, vor acest lucru pentru că ei de fapt, nu vorbesc limba română. Un lucru total neadevărat, dacă îmi permiteți. Nu este mai mult decât o generalizare nesănătoasă. Trăind în Cluj, este absolut normal să vorbesc și limba română, și aici nu mă refer doar la faptul că în comunicarea zilnică am nevoie de ea, sau la niște legi care m-ar obliga să fac acest lucru. Nu, este vorba și despre respectul arătat pentru restul de 84% din populația orașului. În plus, cunoașterea mai multor limbi asigură un avantaj clar și pe piața muncii.




Sus