Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Kontakt



S-a încheiat și cea de a zecea ediție a festivalului de iarnă „Povestea Din Ajun/Karácsony Meséi” desfășurat în Sfântu Gheorghe, Covasna. Ideea festivaluui a pornit din inimile ambițioase a doi tineri din Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Emil Pantelimon și Újvárosi Alexandru și a avut de la bun început inițiativa de a aduce împreună românii și maghiarii cu ocazia sărbătorilor de iarnă.



Poate că o să vă gândiți că a fost plicul gros și de aceea au avut grijă de mine. Șoc! Exclusiv! Bombă! Chiar dacă nu era în vigoare legea șpăgii, nu a existat niciun plic cu nicio atenție. Nici pentru medic, nici pentru asistente. Și totuși, oamenii aceștia (unguri !) s-au comportat cu mine (moldoveancă din Vrancea !) mult mai bine decât aș fi crezut vreodată. Nu o să le pot mulțumi îndeajuns vreodată pentru modul în care m-au ascultat, ajutat și tratat.



În momentul în care tovarășul meu de drum a aflat că sunt maghiar, discuția a continuat pe tema naționalităților. Mi-a explicat că toți extremiștii, indiferent că sunt maghiari sau români, în frunte cu (presupusul) atentator secui, ar trebui trimiși la muncă forțată, deoarece le vin astfel de idei pentru că au prea mult timp liber. El a avut o părere la fel de originală față de cei care comentează toate articolele legate de maghiari: aceștia se cred mari și tari dar se ascund în spatele calculatorului împroșcând ură. Nu ar mai fi așa voioși dacă chiar ar trebui să facă ceea ce scriu în comentarii: cu o armă în mână pe care ar trebui să-o folosească, probabil ar face pe ei.



Transilvania poate să-i mulțumească lui Andrei consolidarea comunității sașilor prin Andreaunumul din 1224. El a fost regele care i-a acordat sașilor drepturile și libertățile care le-au permis dezvoltarea lor economică și culturală de mai târziu. Andrei astfel era catalizatorul civilizației săsești din Ardeal. Istoricii sași au denumit Andreanumul din 1224, goldener Freibrief, adică diploma de aur a libertății. (...) Consider că această cooperare transfrontalieră de la Igriș este o șansă uriașă să depășim vechile bariere intelectuale între români și maghiari prin legarea unor fire care au fost rupte de o viziune romanțată și naționalistă a istoriei.



Publicul a ascultat colinde în limba română și în limba maghiară și parcă vrăjit de atmosfera Crăciunului, publicul cânta unele colinde împreună cu tinerii din cor. Un eveniment magic, un eveniment de sărbătoare, un eveniment în taina Sfântului Crăciun – aceasta a fost întâlnirea corului ortodox cu cel reformat. O întâlnire creștină, o sărbătoare de suflet. Cele două coruri au oferit publicului cel mai frumos cadou, din inimă: cântecul lor, mesajul lor despre nașterea lui Mesia, colinde pline de bucurie, interpretate sub îndrumarea celor doi profesori dirijori de cor: Pr. Prof. Dr. Stanciu Petru și Dr. Székely Árpád.



De fiecare dată când un maghiar constată public că se simte acasă în România știu că nimic nu este pierdut, că nimic din ceea ce s-a rostit și aprobat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia/ Gyulafehérvár/ Weiβsenburg, la 1 Decembrie 1918 nu a fost vorbă în vânt, că oamenii aceia mari, care vorbeau și româna și maghiara, au crezut ceea ce au spus și scris acolo.



Cât de bine ar fi să reînvățăm ceea ce scria Ioan Slavici în prima parte a secolului al XIX-lea în legătură cu elementarul salut cotidian: dacă întâlnim pe stradă un român să-i spunem „Bună ziua!”, dacă întâlnim un maghiar – „Jó napot!”, cu un german – Grüß Gott!” și să ne bucurăm că avem acest privilegiu de a nu fi la fel și de a trăi, totuși, împreună!




Sus