Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Kontakt



„Patrioții” români sunt întotdeauna ocupați, când românii din Timoc,Voivodina, Ungaria, Transcarpatia, Bucovina de Nord sau Bugeac le cer ceva. Sunt ocupați cu ungurii, care fură Transilvania. Sunt ocupați cu elaborarea unor legi și mai patriotice – super, megapatriotice – esențiale, de exemplu: campionat de făcut drapele uriașe în localități maghiare...



– Ai văzut că proasta nu a scos un cuvânt? Așa te iubește, că a devenit mută. Haha... – Mă, voi ați văzut că urechile de elefant erau roșii, e așa de îndrăgostită de Csaba. Haha... – Stai mă, că nici n-am udat-o... Am uitat... Haha...



M-a cuprins deodată o liniște stranie. A dispărut anxietatea produsă de pierdere lui Riki – un simbol al iubirii care domină marea noastră familie –, și m-am trezit calculând de câte intersecții, sensuri giratorii și treceri de pietoni trebuie să scape vie vagaboanda noastră dragă, ca să ajungă în cartierul din capătul opus al orașului. 10-11 în total... Plus partea când trebuia să meargă între mașini... Nici nu m-am gândit, că nu la mine a pornit. Așteptam miracolul...



Acum e Sâmbata Mare și eu am înțeles în sfârșit cine trebuie să spele vasele de după Cina cea de Taină.



– Cum reușiți să supraviețuiți din 272 de lei o lună întreagă? – o întreb, cu gândul că suma nu mi-ar fi suficientă nici pentru două facturi în bugetul propriu. – Nicicum. Medicamentele pentru astmul cardiac, fără de care nu pot să rezist, mă costă lunar peste 110 lei, consumul apartamentului la fel, cu care nu-i de glumit, că s-ar putea să ajung iarăși pe străzi. Am așteptat 14 ani pentru această garsonieră, m-am simțit în al nouălea cer când mi s-a repartizat. Din păcate și acum am restanțe la consum, dar încerc să fac economie, mai ales la curentul electric. Voluntarii Serviciului de Ajutor Telefonic ori de câte ori apelez la ei, îmi aduc pachete voluminoase care conțin ulei, zahăr, făină, orez, și așa mă mai descurc, de multe ori voluntarii serviciului îmi cumpără și medicamentele prescrise.



Gyuszi are nota 10 și din partea Corbilor Albi, nu neapărat pentru „scenă” sau text, ci pentru sinceritatea sa, prin care trimite mesajul lumii: Eu sunt maghiar din Oradea... În ce limbă să cânt, dacă nu pe limba mea maternă? Așa este Gyuszi. Noi suntem maghiari și cântăm pe limba noastră. „Fiecare pasăre pe limba ei piere". Mulțumim Gyuszi, mulțumim Florin Călinescu! Köszönjük!



– Când au fost luate bunurile noastre, atunci actele erau veridice. Acum, când le cerem înapoi, aceleași acte care reprezentau baza confiscării, nu mai sunt valabile. Legea retrocedărilor este o lege elaborată de parlamentul României, și nu este o invenție a cultelor. Scopul acestei legi este retrocedarea acelor bunuri, care au fost confiscate de comuniști. Actele noastre sunt actele vremii, acte care oglindesc formulările juridice de atunci. Dacă autoritățile nu au încredere în cuvântul cultelor, ar trebui să se clarifice: Statul Român consideră un inamic, un falsificator cultele maghiare, sau le consideră un partener, cu care statul ar putea colabora în tematicile educației, ocrotirii vârstnicilor, sistemului medical.




Sus