Luni, 21 Octombrie 2019
Luni, 21 Octombrie 2019


Kontakt



Erau vremuri când ambasadorul român la Budapesta, dar și cel ungar din București erau „somați” să meargă, mai corect, erau chemați la ministerul de externe. Des. Se predau note verbale, care sunt, de fapt, scrise, se transmiteau mesaje mai mult sau mai puțin voalate. Unele serioase, altele așa, de ochii lumii. Săracul Oszkár Füzes, fostul ambasador al Ungariei în România știa deja care ușă din ministerul de externe de la București se deschide spre interior și care spre exterior. Acum, jocul s-a mutat la nivelul miniștrilor de externe. Care se văd și discută din ce în ce mai des. Dar au ce, sau sunt aceste întâlniri doar un voal? Pentru ce?



Parlamentul a găsit în fine cuie pentru unguri. Dar cuiul este destinat nu unei minorități, ci pentru sicriul reconcilierii sincere.



Această dorință a maghiarilor din orașele ardelene este una esențială pentru ei. Este o cerere normală, formulată în spirit european, nu se îndreaptă împotriva nimănui, respectă în totalitate toate legile internaționale. În Uniunea Europeană sunt țări – Finlanda de exemplu – unde minoritățile pot folosi limba lor în administrație și în localitățile unde ponderea acestora este sub 5 la sută.



Ar mai trebui menționat că Andrea Gavriliu a întruchipat această emoționantă scriere a lui Péter Esterházy într-un spectacol de teatru: ,,Un spectacol de Andrea Gavriliu. Producător: Facultatea de Teatru și Televiziune, Universitatea „Babes Bolyai” Cluj-Napoca. Focus Andrea Gavriliu Durata: 1h30min”



– Maghiarii nu se vor retrage, își vor cere în continuare drepturile. Acest mesaj îl trimitem chiar de aici, de la obeliscul dedicat celor 13 generali uciși în 6 octombrie 1949 – declara pentru mai multe posturi de televiziune Csilla Hegedüs.



Umila tablă, din inima Budapestei (V.kerület/sector V.) e un simplu omagiu, adus unui suflet simplu, dar nemărginit. De-aș avea o porumbiță / Cu chip alb de copiliță...



Am putea gândi împreună institutii sau organizații în care fiecare își vorbește limba maternă, își promovează propriile valori, dar românii și maghiarii să aibă dreptul de a fi împreună, dacă asta își doresc, și nu separați mereu, cum doresc politicienii, în țarcuri etnice – mici rezervații unde se cultivă voturile etnice. În secolul XXI oare putem gândi în România proiecte care să ne unească nu doar proiecte menite să ne separe?




Sus