Luni, 18 Iunie 2018
Luni, 18 Iunie 2018


Kontakt



Corbii Albi au sărbătorit Ziua Culturii Române la Catedra de Română a Universității din Szeged (Ungaria), inițiind dialoguri constructive cu pedagogii catedrei, respectiv, cu reprezentanții românilor din Ungaria pe tema fenomenului minoritar, prezentând Antologia Corbii Albi 2015 și abordând aspecte puțin cunoscute despre traducerile în limba maghiară ale unor poezii de Eminescu. Momentul culminant al acestei manifestări inedite a fost înmânarea de către Corbii Albi a diplomei de fidelitate „Sunt român din Ungaria” studentului român din Micherechi, Cristian Ardelean, un viitor profesor de română și maghiară, oferându-i o bursă lunară de 100 euro pentru a-l încuraja să-și păstreze identitatea culturală și națională.



Îmi doresc să vină ziua când pot să spun cu mâna pe inimă, că sunt mândru că sunt român și mândru că în România un etnic maghiar poate să învețe și să folosească nestingherit limba lui maternă. Aștept, ca statul să-i dea drepturi egale în a folosi limba maternă ca și în cazul etnicilor români. Aștept ca statul nu doar să-i „tolereze” ori să se comporte cu ei de parcă le-ar face o favoare, ci să îi respecte pur și simplu. E un drept elementar.



– Oare nu se poate preda o materie altfel? – mi-am pus întrebarea retorică. Profesoara de limba maghiară a fost singura care ne-a atins din când în când sufletul, singura care ne-a dat și altceva decât materia obligatorie. Atunci am hotărât să-mi continui studiile la Facultatea de Litere. După câțiva ani în învățământ, mi-am răspuns la întrebarea din liceu: Se poate altfel! Desigur, depinde de mai multe lucruri: de caracter, de voință, de filosofia de viață, etc. Nu mi-am regretat niciodată decizia, îmi place ceea ce fac. mi-am pus întrebarea retorică. Profesoara de limba maghiară a fost singura care ne-a atins din când în când sufletul, singura care ne-a dat și altceva decât materia obligatorie. Atunci am hotărât să-mi continui studiile la Facultatea de Litere. După câțiva ani în învățământ, mi-am răspuns la întrebarea din liceu: Se poate altfel! Desigur, depinde de mai multe lucruri: de caracter, de voință, de filosofia de viață, etc. Nu mi-am regretat niciodată decizia, îmi place ceea ce fac.



În încheiere aș mai spune ceva. Este momentul să încetăm a ne acuza unii pe alții, pentru fapte comise de strămoșii noștri, acum 100, 150 sau 500 de ani...Noi cei de azi, avem o singură datorie de onoare. Să învățăm să ne respectăm reciproc, așa cum suntem, cu bune și cu rele. Nu să ne tolerăm, ci să ne respectăm, să fim alături, la bine și la greu.



Protestele au început odată cu contestarea de către jurnaliști a competenței acelor persoane din UDMR care ajung în poziții cheie pe criterii mai mult politice decât profesionale. Aceste proteste, firave însă, nu aveau nici o șansă – marea majoritate a jurnaliștilor maghiari neavând nici timp, nici energie, ori curaj să se lupte cu aceste persoane protejate în felul lor de UDMR –, până când, în cele din urmă, a apărut jurnalistul Sipos Zoltán (Átlátszó Erdély), care a început să pună bazele unei noi forme de jurnalistică în cadrul presei maghiare din România: ancheta serioasă, nemiloasă.



Colaborând în acest fel, cu toate că am fost internată într-o clădire mizerabilă, în partea veche al spitalului, am avut parte într-o atmosferă deosebită de sufletistă unde mi s-a stabilit tratamentul care în căteva zile m-a întors spre bine. Ulterior peste căteva săptămâni, ca tratament susținător, am fost internată la d-șoara Dr. Gáspár Boróka, fizioterapeută, care m-a luat cu foarte multă grijă dar cu pași hotărăți.



Ce departe am ajuns, oameni buni, de la acest tratat, care reașeza legăturile româno-maghiare pe făgașul normalității! Dacă mă gândesc, că în Clujul “liberal” societatea civilă maghiară se luptă de ani de zile pentru aplicarea legii 20 la sută… Că un oraș “liberal” face de minune liberalismul european, așezându-se de partea celor mulți și puternici, pentru a obstrucționa aplicarea legii numai și numai pentru faptul că se referă la maghiari?




Sus