Miercuri, 23 Octombrie 2019
Miercuri, 23 Octombrie 2019


Kontakt



Acesta, iată, publică un articol serios despre Biblioteca Româno-Maghiară Corbii Albi, autorul luându-și osteneala chiar să citească zecile de recenzii scrise de colaboratorii noștri, poposind lung la articolul colegului nostru Cristian Sandache din Iași (Despre Rubedeniile/Rokonok lui Móricz Zsigmond).



Mă gândesc la copiii din încercatul Liceu Catolic Rákóczi Ferenc din Târgu Mureș, care au primit o veste minunată de Crăciun, parlamentul a adoptat o lege care îi permite să se refondeze, stingând astfel un conflict grav interetnic, care a afectat deja și șansele de aderare a României în noile structuri comerciale europene.



Este îndrăgită cu precădere în Ardeal, acolo am auzit-o și eu pentru prima dată, în familia fostului meu logodnic și actual soț), adunată în jurul bradului de Crăciun, cred că în 1986. Atunci nu am înțeles cuvintele, dar anul următor am cântat și eu cu ei. Asta fac și acum Crăciun binecuvântat tuturor!



Ca și concluzie: cei care vor ca cele două națiuni să clădească împreună România, să se implice mult mai activ în dialogurile specifice tematicii, încercând să înțeleagă și partea cealalaltă. Să nu uităm însă că reconcilierea de orice fel și la orice nivel nu este obligatorie. Putem trăi mult și bine unul lângă celălalt, ungurii privind spre Budapesta iar românii spre București.



De la Revoluție încoace nu s-a mai întâmplat să auzi vorbe de genul ”voi șvabii din Satu Mare țineți cu ungurii, dar noi, sașii ținem cu românii”. ”Minoritățile de festival nici nu știu vorbi limba lor maternă”. ”Turcii țin cu românii la fotbal, ungurii nu”. ”Noi... ne simțim bine în România, voi maghiarii nu. Dacă nu vă place, plecați”, ”Sașii vin odată pe an în România, dar și în această singură zi dasează pe muzică populară românească în centrul Sibiului”.



Voi, maghiarii, puteți fi un plus deosebit prntru România, dacă veti începe să vorbiți măcar pe sfert cu noi, pe cât o faceti cu alții. Avem istorii turmentate, ne e mai simplu să ne urăm pentru lucruri trecute. Nu ar trebui să le uităm desigur, dar nici nu ar trebui sa ne judecăm după ele.



Republica ne-au adus-o tovarășii. Alt tovarăș ne-a adus funcția de președinte, care i-a revenit fără să facă referendum. I-a ajuns votul formal din Marea Adormire Națională. Regele Mihai a fost forțat de tovarăși și de tavarisci cu tancuri în jurul Palatului Regal să abdice. S-a instaurat republica, fără consultarea poporului. Bunicii noști, părinții noștri, au fost puși în fața faptului împlinit. „Joc de frică bucuros”– îmi sună și acum în minte un cântec pe care l-am auzit cu ani mulți în urmă. Așa au făcut mulți după ce ne-am „împrietenit” cu vecinul cel mare de la est.




Sus