Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Kontakt



Tăblița din 1885 a fost acoperită de valuri împreună cu drumul realizat la insistențele lui Széchenyi odată cu ridicarea hidrocentralei de la Porțile de Fier. Tăblița comemorativă al împăratului Traian a fost mutată mai sus de către guvernul sârb, dar cea a lui Széchenyi a fost lăsată acolo unde era de către partea românească. Motivele nu erau de ordin tehnic sau economic, pur și simplu memoria celui care s-a dedicat lucrărilor de care au beneficiat nu numai firmele maghiare s-a dorit a fi uitată. Că la urma urmei era doar un grof maghiar... 



Ideea amplasării unei plăci memoriale dedicată lui Hermann Ottó (1835 – 1914) care 8 ani a fost preparator-cercetător în aceste clădiri, fondându-și în Kolozsvárul de odinioară faima sa în domeniul ornitologiei și arachnologiei – a sosit din partea Ministerului Agriculturii din Ungaria, și a fost primită cu o remarcabilă empatie de conducerea UBB.



... multă vreme, amintirea „parașutiștilor”, zeleoși funcționari ai administrației militare maghiare care s-au distins după 30 august 1940, în nordul Ardealulului, printr-un comportament umilitor față de localnici, inclusiv maghiari, a ars piepturile acestora din urmă… și pe drept cuvânt, pentru că după cum spunea Alain Du Nay, respectivii „n-au contribuit cu nimic la solidarizarea sufletească a populației maghiare din cele două părți de țară”. Pe scurt, în acea vreme, ungurii ardeleni s-au confruntat cu o situație oarecum asemănătoare celei prin care trecuseră românii transilvăneni în 1918, de parcă Patria-Mumă s-ar fi înțeles cu Anyaország asupra tratamentului ce li se cuvenea ardelenilor. Cert este că ambele etnii au rămas cu resentimente față de cei de la care, în sufletele lor, așteptau sprijin.



Fără mari probleme putem observa asemănări între situația românilor din Ucraina și a maghiarilor din România. Și în România se desfășoară cam aceleași lucruri. Populația maghiară este indusă în eroare, fiind bombardată de idei conform cărora ei nu sunt maghiari, ci sunt un fel de români: români de etnie maghiară, români de naționalitate maghiară, români cu origini maghiare, “toți suntem români care trăim în România”.



Maghiarii sunt minoritari prin simplul fapt că alcătuiesc în jur de 5–6% din populația țării. Românii sunt minoritari, fiindcă reprezintă în jur de 15% din populația județului. În consecință, în zonă avem două comunități care se definesc a fi minoritare – și care se și comportă ca atare. Asta înseamnă că nu avem majoritari…



În anul 1962 conducerea Partidului Comunist Român a dispus telefonic, fără modificarea Decretului-Lege emis de regele Mihai, înfiițarea secției române alături de cea maghiară. Totodată, cu încălcarea dispozițiilor constituționale de atunci, privitoare la dreptul la învățământ în limba maternă, a fost sistată folosirea limbii maghiare le seminarii și lucrări practice. Această interdicție, dispusă de PCR se menține și în prezent după 25 de ani de la căderea comunismului.



Documentul din 1985 este proiecția exactă a unui experiment voluntarist și forțat de edificare națională și statală. Putem fi siguri că astfel de consemnări secrete fuseseră întocmite în anii 1970 la Cluj și la Oradea, iar în anii 1980 la Satu Mare și Sfântu Gheorghe. Consecința nefastă și cel mai grav efect pe termen lung al românizării înfăptuite prin astfel de mijloace a fost crearea a două comunități traumatizate și tensionate.




Sus