Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Kontakt



Prezența totală a peste 500 de copii la ”atelierele viitorului maghiar” organizate la Sétatér (Parcul Central), a surprins nu numai organizatorii, ci chiar pe o bună parte a părintilor, care gândindu-se la apatia și tendința de imigrare a familiilor tinere din România, erau convinși că și societatea maghiară din Kolozsvár (Cluj) va resimți pe deplin această realitate crudă. Iată, nu s-a întâmplat așa, și familiile maghiare tinere raportează celor sceptici: suntem bine, suntem prezenți, nu vrem să plecăm.



”Noi nu ne dorim soarta sașilor. Noi nu dorim ca liderii noștri să se românizeze și să devenim o comunitate de câteva mii. Noi nu vrem ca identitatea noastră să se manifeste odată pe an, în cadrul unor festivale etnic-nostalgice cum a fost cea de la Sibiu” – spunea Toró T.Tibor președintele Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT).



E bine să fii maghiar în aceste zile în Cluj. De fapt prin aceste nuanțe și detalii atelierești -civice își arată fața reală acea societate maghiară din România, care pune bazele unei existențe stabile, sugerând maghiarilor că viitorul lor este nu în Italia, Spania, ci acasă.



Recentul interviu al lui Kelemen Hunor, președintele UDMR, a făcut valuri. El a spus că “maghiarii nu au ce sărbători cu ocazia Centenarului Marii Uniri”, afirmație pe care o consider cel puțin sinceră din perspectiva lui. Acum, e drept, nu poți impune nimănui să sărbătorească ceva. Kelemen mai crede că românii vor pedala pe cartea naționalistă, dar asta face și el.



Centenarul Unirii va găsi Transilvania plină de indolență și minciună, caracteristici ce nu le-a cunoscut până în anul 1918.



Luând sistemul finlandez și aplicându-l, mutatis mutandis, României, am avea 2776 unități administrativ-teritoriale monolingv române, 224 bilingve, cu româna dominantă, 108 bilingve cu maghiara dominantă, 119 monolingv maghiare (cuprinzând doar 8110 etnici români) și 8 unde nici româna nici maghiara nu ar întruni pragul de 8%.



Este posibil să mă-nșel, dar în ultima vreme mă încearcă tot mai des sentimentul că oamenii nu mai știu să separe patriotismul și naționalismul de xenofobie și șovinism. Dacă a fi patriot sau naționalist înseamnă a nu ști să-l respecți pe celălalt, a te simți deranjat de nevoia lui de a-și conserva și afirma identitatea și de a-și vedea respectate drepturile garantate de constituție, atunci da, mă dezic de patriotism și naționalism.




Sus