Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Kontakt



Mă fascinează seninătatea ei, bucuria cu care comunică cu o persoană total străină, venind dintr-o altă țară, cu alte obiceiuri. De altfel, în tot Banatul Sârbesc oamenii ne-au primit cu bucurie în glas și suflet. Trecând granița, am ajuns și în ... Banatul Românesc. Dorința de frumos unește și aici etniile. Stând de vorbă cu o familie de pensionari, în superba lor grădină cu flori și pomi fructiferi, de pe malul Timișului, deodată le apare ”grădinarul”. Un tânăr iscusit care se ocupă de întreținerea pomilor fructiferi ai familiei.



Provincia Autonomă Voivodina, învecinată cu granița sud-vestică a României, are trei districte (semnalate de cele 3 stele din drapelul Voivodinei): Banat (Bánság), Bacika (Bácska) și Srem (Szerémség). Minoritatea română de aici numără în jur de 30 000 de suflete. Numărul lor este relativ, pentru că – așa cum se întâmplă des în asemenea condiții – unii minoritari încearcă să se integreze în societatea majoritară cu așa elan, încât pe acest drum zgomotos își pierd identitatea națională, considerându-se nu român din Voivodina, ci sârb cu rădăcini românești. Ca aspectul regiunii să fie și mai nuanțat din punct de vedere etnic-regional, chiar și românii se identifică drept “bănățeni de la pustă” sau “codreni”.



Scopul acestei ”drapelizări” pro-românești este clară: atragerea a cât mai mulți turiști maghiari, și ”folosirea” comunității românești ca un promotor în crearea legăturilor turistico/comerciale româno-române. Mai mult decât atât, la Gyula ai posibilitatea să faci cursuri rapide de limba română – un fel de basic roumanian -, pentru a face față concurenței, lupta pentru clienți fiind foarte dură în regiune, deoarece noul trend turistic al Ungariei este extrem de pragmatic.



Steagul Voivodinei Autonome flutură alături de steagul sârbilor într-una din piețele principale ale orașului multietnic. Steagul sârbesc – fiind noutate pentru mine prin culorile sale ”nemaghiare” și ”neromânești” – nu-mi ia privirea, deoarece în comunele multietnice din Ungaria, cum este și Battonya (Bătania), acesta flutură pe instituțiile cu caracter sârb, comunicând lumii că sârbii din Ungaria se identifică fără doar și poate cu steagul tuturor sârbilor.



– Există totuși o diferență de mentalitate între transilvăneni și cei din Ungaria – spune Zoli. Aici parcă lumea e mai închisă și mai invidioasă. Și nouă ni se spune des, că de ce am venit aici, de ce nu era bine în România, că aici iau locurile de muncă de la ungurii ”adevărați”. Dar ne-am obișnuit... Trăim bine, copii au șanse reale de a face carieră, statul maghiar sprijină mult familiile cu copii... – Aveți cu cine vorbi românește? – Nu prea... Românii de aici sunt greco-catolici, dar preotul e maghiar... De obicei se traduce misa... Adevărul e, că românii de aici nu prea vorbesc româna, deși au condiții.



– Aveți dreptate, școala din Aletea are o atmosferă aparte – spune ea -, însă nu neapărat pentru platanul uriaș, ci pentru gălăgia din recreație... Ce vreau să spun cu asta? E vorba de faptul că în pauze copii vorbesc și pălăvrăgesc mai mult în română.



Prin vizitarea școlilor administrate de Autoguvernarea pe Țară a Românilor din Ungaria (școlile bilingve, adică instituții de învățământ în care o parte a obiectelor de studiu sunt predate în limba română respectiv cele finanțate de autoritățile locale prin KLIKK, unde româna se predă ca obiect de studiu 5+1 ore pe săptămână) membrii echipei generează discuții în limba română cu dascăli și elevi, încercând să evalueze starea de fapt a învățământului în limba română.




Sus