Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Kontakt



VERSENY – a díj családtagonként 10 euró Búvópatakok/Pârâuri subterane címmel indít nagycsaládias életnépszerûsítő projektet a www.corbiialbi.ro. Mivel a média banditákkal, eurocsobánokkal, pártmikimauszokkal, félanalfabétákkal, besugóegyetemi doktorokkal és némberekkel van tele, az egészséges családi élet számára nem jut reflektor. Azokhoz fordulunk most, akiknek a gyerekekkel áldott élete csendben, búvópatakként folyik a becsületes napfény fele. Miért ne mondanánk el a világnak, hogy jó becsületesen élni, jó a gyerekek között elvegyülni – gyermekké válni? Ha hiszel ebben az üzenetben, mutasd be a családodat, a kiskorú gyerekeidet 5-5 sorban, de úgy, hogy ne haladd meg a 20-30 sort. Fényképeket is küldjél, hogy közölhessük. Ha a ROMÁN NYELVÛ bemutatkozó cikketek 200 kedvelésnél (like) többet kap majd, automatikusan bekerültök a családtagokként 10 eurót érő versenybe. Ha a sorshúzás kedvez nektek, együttmûködési szerződés formájában jut el hozzátok a pénz. Sokgyerekes családok számára külön díjakat különítettünk el. villámposta cím: Corbii Albi, barlang655@gmail.com ( Pârâuri subterane/Búvópatakok)



Fiind român, este firesc ca opinia mea să nu coincidă cu cea a colegului Szabó Csaba, cu atât mai mult, cu cât eu sunt implicat sentimental într-o mai mare măsură decât acesta. Din acest motiv, rândurile scrise de mine trebuie interpretate doar ca o completare a afirmațiilor sale, eu fiind influențat de destinul familiei mele și veți vedea în ce mod.



Prima bursieră a Corbilor Albi Și-a luat azi zborul prezentând articolul Societatea maghiară are grijă de viitorii studenți prima bursieră a Corbilor Albi în fața sfatului bătrânesc al colegilor mai în vârstă. Da, Ibolya, ești bursiera Asociației Clubul Media Corbul Alb! Ai fost acceptată cu unanimitate de voturi. Bine ai venit! Isten hozott, hollófióka!



Ce caut eu aici? Ce dracu, nu am văzut destul în satele maghiarimii rispite din Transilvania cum își ia rămas bun națiunea maghiară de ruinele bisericilor și porților de piatră invadate de volbura prezentului? Am făcut atâtea kilometri ca să simt iarăși aceeași apăsare în epigastru? Să văd cum se sting alții... Cum își iau rămas bun românii?



Acești români sunt uitați CU BUNĂ ȘTIINȚĂ de România, ca autoritățile nu cumva să se trezească cu societatea civilă întrebând: oameni buni, Ungaria își apără maghiarii săi cu orice preț, asumând riscul de a fi catalogat țară care are pretenții teritoriale, iar noi românii tăcem adânc, când ar trebui să luăm apărarea românilor noștri de peste hotare.



– Da, aici nu e o problemă să te identifici cu steagul națiunii tale. Ungurii îl au pe al lor, românii pe al lor... Cât timp ne uităm prin clase, fotografiind planșe în limba română, sosește mica „stea” a școlii, Papp Réka, de 8 ani, care a câștigat locul doi la Concursul pe țară (Ungaria) al poveștii românești. Merge cam greu conversația cu Réka, ea având tentația de a schimba discuția în limba statului. – Nu, nu, nu vorbim ungurește! Dacă începeți să vorbiți și între voi limba statului, ați și pornit pe calea asimilării – îi explic Rekăi.



No, piranda, acum, că ne-am împrietenit, mă lași să vă fotografiez așa, așteptând „cursa” de Leucușhaz (Lökösháza)? Cum adică de ce am nevoie de poza asta? Păi de aia, că... Adică de aia că... Da, mi-a venit în minte. Știți de ce? Ca să vadă românii mei acasă la Kolozsvár, că bozgorașul de mine chiar a fost capabil să vină pe aici, la capătul lumii. Ei, ce spui? Uite poze, să vadă că românii învață matematica în română. Vezi? FRACTURI...




Sus