Luni, 09 Decembrie 2019
Luni, 09 Decembrie 2019


Kontakt



Apropierea celor două autostrăzi iată întârzie. Ca și rezolvarea oricăror probleme care ar îmbunătăți relațiile româno-maghiare.



Astfel, s-ar fi luat întotdeauna deciziile cele mai nefavorabile Ungariei, principiile dreptului istoric fiind aproape cu totul ignorate, în detrimentul principiului naționalităților și al diferitelor calcule strategice cu totul subiective. Ungurii deplângeau (pe bună dreptate!) faptul că o treime din totalul maghiarimii (3.227.000) urma a trăi în afara granițelor țării, împărțită între România, Iugoslavia și Cehoslovacia.



Băieții unguri au o treabă mai grea. La băieții români dansul solitar este mai simplu. Nu au atâția pași și figuri de dans ca cei unguri. Dacă vedem aceste nuanțe putem observa că dansul maghiar este mai greu.



Tinerii din Mediaș au ocazia de a socializa într-un stil modern, cunoscând școli, dascăli, elevi din alte zone ale Ardealului. Această socializare este foarte importantă în societatea noastră, deoarece singurătatea și sentimentul inutilității distruge tot mai mult orizonturile societății.



Românii din Cluj tot mai des sunt plăcut surprinși de liceele maghiare din localitate. După revoluție aceste licee maghiare au avut o perioadă foarte grea încercând să redevină instituții școlare cu predare exclusiv în limba maghiară.



Mă întreb acum ce-și dorește oare majoritatea românească: să asimileze maghiarii sau să-i ajute să se dezvolte? Românii vor să mai găsească unguri în România, vorbind ungurește cu copiii și nepoții lor peste încă 20 de ani sau abia așteaptă să le scadă procentajul?



Pentru că nu e vorba aici doar de doleanțele comunității maghiare din România. Este vorba despre tot mai mulți români de dincolo de munți, sătui să mai fie jupuiți de un sistem clientelar, care nu oferă drept modele etico-politice, decât figuri jalnice, semi-analfabete și certate cu legea. Atâta timp cât România va fi guvernată așa cum este acum, ardelenii au tot dreptul să se simtă tot mai străini, într-un stat care devine pe zi ce trece, un latifundiu al Bucureștilor ticăloșiți.




Sus