Miercuri, 24 Octombrie 2018
Miercuri, 24 Octombrie 2018


Kontakt



Cred că lucrurile trebuie private și din partea cealaltă a oglinzii. Fă o Românie prosperă, lasă maghiarul să învețe în limba lui dacă așa vrea și te asigur că n-o să vrea să fugă dintr-o țară care-i oferă nenumărate oportunități. Te asigur că va învăța de bună voie limba română când își va da seama că vrea să fie medic, inginer sau avocat și în alte zone bogate ale țării, în care oamenii nu vor înțelege limba pe care o vorbește.



Când se va fonda acest partid al ardelenilor? Cine va fi liderul, cine vor fi candidații la primării și consilii? Iată niște întrebări demne de reflecție, fiind tematici oricum mai serioase decât încercarea de a-i convinge - urlând în stradă sau pe FB - pe confrații tăi că cei de la partidul X sunt îngeri și cei de la partidul Y sunt hoți, târând astfel România într-us haos în care orice se poate întâmpla.



În România se așterne o liniște grea asupra acestei inițiative cetățenești europene, pentru a le îngreuna românilor posibilitatea de a-și manifesta empatia față de maghiarii din România. Abia dacă se știe că există o astfel de inițiativă. (...) Pentru cei care au fost privați până acum de această posibilitate, de a demonstra prin fapte empatia față de minoritățile autohtone din Uniunea Europeană, o pot face acum aici: http://www.minority-safepack.eu/main/index, apăsând RO pentru limba română.



Laci bácsi – nenea Loți, dacă preferați – mărturisea în GSP: „Securitatea a încercat timp de doi ani să mă racoleze. Era obligatoriu să colaborezi? Numai să mori e obligatoriu, restul depinde de tine. (…). Un președinte de club din București mi-a zis: «Bozgore, nu o să ajungi acasă!». Acest personaj e și acum în fotbal”.



Mai rămâne să se dea o lege, o hotărâre de guvern, o ordonanță, prin care tot secuiul și maghiarul musai să zâmbească și să arboreze drapelul României de 1 Decembrie. Poti să le ordoni oamenilor ce să simtă?



Totodată în anul de grație 1918 a fost construită și o Românie multi-etnică, așadar când asistăm la renașterea naționalismului autarhic românesc ar trebui să ne întrebăm dacă, în loc să ne împopoțonăm mașinile cu stegulețe tricolore, nu ar trebui să ne asumăm promisiunile politice pe care le-am făcut celor care au acceptat să facă parte din acest nou stat.



Noi TOȚI trebuie să găsim o sărbătoare comună, un fel de THANKSGIVING DAY, o zi fie de joi, fie de duminică – nu contează - în care să ne mulțumim unii altora că suntem unii lângă ceilalți. Să construim poduri, să ne refacem monumentele istoriei comune, fără minciuni, fără ipocrizie. Când majoritatea românilor și maghiarilor va înțelege lucrul ăsta, când majoritatea va avea același interes – să se apere de ororile directivelor comuniste puse așa bine în practică de creiere spălate, prea multe, când românii și ungurii își vor da mâna – fără ca cineva să-i mai poată cumpăra, unul împotriva altuia – pentru autonomia financiară și prosperitatea locală care nu va mai alimenta puterea evident opusă interesului național de la centrul București, atunci vom mai putea spera la liniștea sufletească pe care ar trebui să ți-o dea o sărbătoare sau alta, un steag sau altul.




Sus