Luni, 26 August 2019
Luni, 26 August 2019


Kontakt



Vă place sau nu, în 1940, milioane de români au fost abandonați de către niște conducători nevolnici care ar fi trebuit „să moară, să lupte și să apere”, măcar tot atât cât s-au străduit ungurii în 1944, în fața ofensivei sovieto-române.



Citind pe Goldiș, rămân uimit de clarviziunea și obiectivitatea sa sănătoasă, care se datorează și experiențelor sale pedagogice, predând la diferite școli atât maghiara cât și româna. Maghiara o stăpânea așa de bine încât îi găsim numele pe un manual de predare a limbii maghiare, alături de un inspector de specialitate, Ferenc Koós, cu titlul Abecedar și întâia carte pentru deprinderea limbei maghiare în școlile poporale române



Auzind că vorbim ungurește, un localnic se uită cam lung la mine, făcându-mă să mă pregătesc sufletește de a lupta pentru dreptul meu de a vorbi în limba mea maternă. Dar bărbatul cu pălăria specifică zonei îmi spune cu un zâmbet pe cât de amarnic, cu atât mai sincer, pe o maghiară ruptă, caracteristică românilor de aici: „hozatok hamar mogjor autostrada”. Adică: „când aduce voi autostrada maghiar la noi”?



– Gyertek be, gyertek be.. . – invita delegația din Ungaria în sala primăriei, tutuind într-un mod plăcut consilierii din comuna ungară. Tulbure Gabriela Florica a îmbrățișat colega sa din Ungaria, Szőkéné Vadon Edit, doamnele fiind văzute deseori îmbrățișându-se sau mergând mână în mână, sugerând celor prezenți că românii și maghiarii din această regiune alcătuiesc o singură comunitate, cu mai multe limbi, pașapoarte și tradiții.



Autoorganizarea societății maghiare din România a ajuns la un nivel așa de înalt, că maghiarii practic ar putea trăi absolut independent de societatea românească, „folosind” aceasta din urmă NUMAI ca o posibilitate de a face carieră. Fără sentimente, fără să iubești steagul românilor – doar să stimezi acesta, ca orice alt steag care reprezintă o națiune.



Respect pentru părinții acestui copilaș maghiar! Problema cu ungurii din Ținutul Secuiesc – când acea domnișoară “nu a dorit“ să îl servească pe românul nostru –, a fost atent dezbătută și mediatizată. Sunt curios, dacă această postare o să ajungă la fel de mediatizată...



Am trăit 100 de ani în tensiune stăpâniți de teama că ungurii ne vor Transilvania, teama că rușii vor toată Moldova, teama că proștii pot ajunge la conducerea țării, teama că sunt favorizate anumite regiuni în detrimentul altor regiuni, teama că vecinul ne spionează, teama că putem ajunge la pușcărie nevinovați – TEAMA a fost inrădăcinată în sufletul nostru în toți acești ani! Ni s-a cântat ,,deșteaptă-te române”, ,,hai să dăm mână cu mână”, ,,te slăvim…” sau imnul regal pe care astăzi nu îl mai știe multă lume – cu ce folos?




Sus