Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Kontakt



– În desenul meu domină cuiele, ciocanul și simbolurile asupririi. Jos se vede un înger închis după gratii – explica în primul său interviu dat televiziunii publice, Kallós-Laskay Áron. – Când am auzit de acest concurs, m-am dus acasă și am întrebat părinții, cum a fost în 1956 cu tancurile. M-a emoționat mult ce mi-au povestit despre tancuri și implicarea tinerilor în revoluție – spunea Budai Tímea. – La mine nu sunt tancuri pe desen, sunt bunici care plâng după garduri, pentru libertate – își explica desenul premiat Pető Ágnes.



Oameni buni, așa cum am declarat de mai multe ori în studiourile de televiziune, repet: cel mai înfocat sprijin al UDMR-ului este societatea română! Pentru că nu aduce pe scena politică niciun partid, în care maghiarii ar putea avea încredere!



Noi maghiarii am spune, hai să ne aliăm, dară despre maghiari nu prea se poate spune că plâng după Geniul Carpatzilor, așa cum 62 la sută din români o fac (conform statisticilor). Maghiarii sunt un aliat cinstit, nu trădează, nu își schimbă principiile de la o zi la alta. Sunt guralivi, dar aliați puternici în lupta împotriva neocomunismului naționalist.



"Pe urmă, cu care societate vreți să colaborăm? Aia care rânjește când vede cum se iau jos inscripțiile de Városháza în orășelele maghiare? Credeți că această complicitatea a societății românești va fi vreodată uitată? Deci, domnule Csaba, lăsați-ne în pace cu comunicatele în limba română. Nu suntem obligați să dăm comunicate în limba română. Au trecut vremurile când mai credeam în colaborări sincere. O seară bună vă dorim.”



Da, Anna ar fi oriunde în Europa un manager de urbe stimat, o politiciană care are puterea de a mișca spre bine mase mari de oameni. Ar fi curtată peste tot pentru a o convinge să accepte prezidatul asociațiilor internaționale care au ca scop câștigarea de fonduri europene. Un singur loc există în Europa, unde Anna a noastră este considerată inamicul numărul unu al siguranței naționale. Este vorba despre România.



,,Așa că am învățat să dau Bună ziua! în germană, sârbă și maghiară. La bloc, aveam vecini din toate națiile și confesiunile. Nu mi-am pus vreodată o problemă mai mult decât să știu precis în ce limbă salut pe fiecare. Doamnei Mihuț îi spuneam Csókolom care înseamnă Sărut-mâna în maghiară, pe Cica Sava (unchiul Sava), măcelarul sârb din colț cu Zdravo!, iar pe nemți cu Gutten Morgen. Toți vorbeau română, unii cu accent, dar se bucurau să audă un Bună ziua! pe limba lor natală.”



Oricum știrea de azi, conform căreia Budapesta – după Odorheiul Secuiesc – semnează și cu Minsk tratatul de bază a conlucrării la nivel înalt, este o știre mai mult ca interesantă. Și nu pentru că această axă, Budapesta – Odorheiul Secuiesc – Minsk, ar avea cine știe ce rol, ci pentru că demonstrează iresponsabilitatea istorică a României cu care împinge maghiarii guralivi, dar valoroși și loiali, spre sfera de interes a altor țări.




Sus