Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Kontakt



Kopacz Kund mi-a vorbit despre casa Tranzit (www.tranzithouse.ro), alt spațiu alternativ pentru proiecte sociale și culturale. Și despre teatru alternativ și despre indignări și terapii sociale. Și am găsit că avem referințe comune vizavi de Kőrösi Csoma Sándor (Alexander Csoma de Körös, părintele tibetologiei) și călătoria sa inițiatică în Tibet, și câte și mai câte, până și gazda mea de acum, 'Corbii Albi'.



Azi, la derby-ul Poloniei la fotbal, Legia Warszawa – Lech Poznań, ultrașii au pus un banner uriaș, ca respect pentru maghiari, care în 1956 s-au răsculat împotriva dictaturii comuniste. Pe banner scria în maghiară: "Tisztelgünk az 56-os hősök előtt", adică ”Ne plecăm capul în fața eroilor maghiari din 1956”. Cum au reacționat ultrașii adverși? Au pus și ei un banner, cu un text mai scurt tot în maghiară: "Nemzetek barátsága", adică “Prietenia națiunilor”. Mulțumim, Polonia, că ești alături de noi și de sărbătorile noastre!



Deși sumele câștigate nu sunt foarte mari (în medie 70.000 lei), mesajul acestui proiect de ajutorare este de neprețuit în rândurile acelor intreprinzători tineri, care nu vor să emigreze, ci vor să-și dezvolte o afacere pe plaiurile natale.



În comparație cu acest exemplu foarte la îndemână, conviețuirea pe care istoria a impus-o românilor și maghiarilor în Transilvania nu poate fi considerată în niciun caz un coșmar al Europei, ci o poveste de succes. Până acum, ținând cont de datele zbuciumate ale istoriei noastre comune, ne putem felicita mai ales pentru că am reușit să depășim sau să evităm ceea ce putea fi mai rău. Frumos ar fi ca, de acum încolo, să și construim ceva împreună, ceva care ar putea însemna mai bine. Trecutul, bun sau rău, nu cred că va fi uitat de cele două comunități. Rămâne de visat și de zidit viitorul…



N-o să mă apuc să înșir toate situațiile în care m-am crucit văzând ce se petrece în jurul meu. Sunt prea multe și sincer, pe cât posibil, încerc să mi le scot din minte. Sunt însă și amintiri precum chipurile devastate de disperare ale părinților ce și-au pierdut copiii în tragedia de la Clubul Colectiv versus atitudinea nemiloasă a Preafericitului sau ultimele clipe ale nefericitului pui de urs hăituit și omorât deunăzi care mă vor urmări toată viața.



Să sperăm că acum, când proiectul “Örökségünk őrei” („Adoptă un monument!”) este oferit ca proiect de succes Europei, și reprezentanții societății românești își vor pune întrebarea: oare nu ar trebui să lansăm și noi un astfel de proiect? Aceste echipe ar putea să promoveze de exemplu asamblarea tăblițelor informative pe aceste clădiri cu numele arhitecților și a rolului acestora în orașul de odinioară. Așa ar ajunge de exemplu numele lui Pákey Lajos sau Alpár Ignác (Kolozsvár) sau al lui Rimanóczy Kálmán (Nagyvárad) pe aceste tăblițe informative, educând societatea. Nu vi se pare o idee bună?



În primul rând pentru că nu vor să se judece zilnic pe dreptul folosirii limbii materne și în al doilea rând, pentru că nu vor să asiste la genocidul educațional într-o societate în care sloganul cel mai des folosit spune: Mai rău să nu fie! Specialiștii trimiși de guvernul ungar care investesc în educație, în învățământul maghiar din Transilvania aduc o rază de lumină în această beznă.




Sus