Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Kontakt



Dacă, spre exemplu, comparăm bagajul genetic al românilor cu cel al maghiarilor, vorbitorii unor limbi atât de diferite care, totuși, la nivel lexical și-au împrumutat cuvinte una alteia de-a lungul lungilor secole de vecinătate, vom constata că sunt atât de asemănători la nivel genetic, pe cât le sunt de diferite limbile. Cu alte cuvinte, pe români și unguri îi despart mai mult limbile decât bagajul lor genetic. Ambele etnii sunt un amestec de influențe comune, din care cea slavă este dominantă.



22 ianuarie, ziua în care Kölcsey Ferenc a finalizat strofele poeziei Hymnus în 1823 – devenit ulterior textul imnului maghiarilor –, este considerată peste tot în lume Ziua Culturii Maghiare. În toate orașele culturale în care trăiesc comunități importante de maghiari, se sărbătorește această zi cu mult fast, cu decernări de premii importante în obiecte de artă și bani. Paralel cu serbările din Ungaria, societatea maghiară din Transilvania și-a fondat propriul sistem de premii cu numele de Premiul pentru Cultura Contemporană Maghiară din Transilvania – premii care sunt decernate în trei categorii: literatură, artă și creație muzicală. În 2013 – primul an când s-au decernat aceste premii de către organizatori (UDMR) –, cecul primit de laureați era de 10 000 lei.



Ca o concluzie: tematica folosirii limbii maghiare în România nu este o problemă româno-maghiară, ci este una strict românească. Societatea românească trebuie să decidă: respectăm legi și semnături, sau nu. Noi maghiarii așteptăm cu mare empatie răspunsul.



Participanții, indiferent de limba lor maternă, au citit din operele poetului sărbătorit, Mihai Eminescu, la alegere dintre volumele expuse de organizatori ori din cărțile unor autori mureșeni aduse de acasă, scrise sau traduse în limba română. De Ziua Culturii Maghiare participanții vor citi din operele unor autori maghiari și din operele autorilor români traduse în maghiară.



Corbii Albi au sărbătorit Ziua Culturii Române la Catedra de Română a Universității din Szeged (Ungaria), inițiind dialoguri constructive cu pedagogii catedrei, respectiv, cu reprezentanții românilor din Ungaria pe tema fenomenului minoritar, prezentând Antologia Corbii Albi 2015 și abordând aspecte puțin cunoscute despre traducerile în limba maghiară ale unor poezii de Eminescu. Momentul culminant al acestei manifestări inedite a fost înmânarea de către Corbii Albi a diplomei de fidelitate „Sunt român din Ungaria” studentului român din Micherechi, Cristian Ardelean, un viitor profesor de română și maghiară, oferându-i o bursă lunară de 100 euro pentru a-l încuraja să-și păstreze identitatea culturală și națională.



Îmi doresc să vină ziua când pot să spun cu mâna pe inimă, că sunt mândru că sunt român și mândru că în România un etnic maghiar poate să învețe și să folosească nestingherit limba lui maternă. Aștept, ca statul să-i dea drepturi egale în a folosi limba maternă ca și în cazul etnicilor români. Aștept ca statul nu doar să-i „tolereze” ori să se comporte cu ei de parcă le-ar face o favoare, ci să îi respecte pur și simplu. E un drept elementar.



– Oare nu se poate preda o materie altfel? – mi-am pus întrebarea retorică. Profesoara de limba maghiară a fost singura care ne-a atins din când în când sufletul, singura care ne-a dat și altceva decât materia obligatorie. Atunci am hotărât să-mi continui studiile la Facultatea de Litere. După câțiva ani în învățământ, mi-am răspuns la întrebarea din liceu: Se poate altfel! Desigur, depinde de mai multe lucruri: de caracter, de voință, de filosofia de viață, etc. Nu mi-am regretat niciodată decizia, îmi place ceea ce fac. mi-am pus întrebarea retorică. Profesoara de limba maghiară a fost singura care ne-a atins din când în când sufletul, singura care ne-a dat și altceva decât materia obligatorie. Atunci am hotărât să-mi continui studiile la Facultatea de Litere. După câțiva ani în învățământ, mi-am răspuns la întrebarea din liceu: Se poate altfel! Desigur, depinde de mai multe lucruri: de caracter, de voință, de filosofia de viață, etc. Nu mi-am regretat niciodată decizia, îmi place ceea ce fac.




Sus