Luni, 26 August 2019
Luni, 26 August 2019


Kontakt



Ultima ofertă a părții române (propusă de Mihail Manoilescu) indica o suprafață de 3000 kilometri pătrați și o populație de 350.000 de locuitori, pe care România ar fi fost dispusă a o ceda Ungariei. Era vorba despre orașele Satu-Mare, Carei, Oradea și Salonta.(...) În cadrul discuțiilor cu partea maghiară, România a pus problema oferirii unei autonomii largi pentru secui, în acest sens, istoricul Nicolae Iorga afirmând că șansele pentru ca secuii să fie asimilați românilor sunt minime, unica rezolvare a chestiunii secuiești, fiind oferirea unei autonomii economice, administrative și culturale pentru aceștia.



Faptul că la acest concurs organizatorii au reușit să adune 95 de liceeni, majoritatea români, respectiv 23 de profesori coordonaturi, dovedește încă odată că acest proiect este cel mai serios în această tematică.



Acești noi cronicari actuali români ai istoriei Ardealului au fost puternic și pozitiv influențați și de nesfârșitele inițiative ale societății maghiare din Transilvania, cu scopul de a salva patrimoniul istoric degradat până la extreme – inițiative care sunt puse în practică mai ales de tinerii maghiari, într-un mod simpatic și spectaculos.



O altă clarificare se referă la posibilitatea de a introduce bilingvizarea informațiilor și în acele localități, unde o minoritate nu atinge procentul de 20 la sută, cu condiția aprobării acesteia de consiliul local. Această posibilitate atinge direct și Clujul, unde aplicarea fostei HCL legat de bilingvizare – boicotat de Funar – se poate pune în sfârșit în practică.



Suntem o țară în cădere liberă. Un fel de Titanic în ultima jumătate de oră a menținerii sale pe linia de plutire. Noapte bună! Inconștiență ușoară!



Au trecut trei decenii de la căderea dictaturii și oamenii totuși consideră că mai există tematici româno-maghiare despre care ”nu se poate vorbi”. O astfel de tematică este presupusa tendință de schimbare a caracterului etnic a unor zone din Ardeal, cum ar fi Târgu Mureș și Sfântu Gheorghe. În primul caz lumea șușotește de ”românizare”, în cea din urmă de ”secuizare”.



„Biserica românească, deși doar tolerată, din unele puncte de vedere avea o situație mai bună decât cea catolică. Înainte de toate avea episcop care-i hirotonea preoții, îi sfințea mirul, antimisele și lăcașurile de cult, avea mănăstiri și, atât preoții cât și credincioșii puteau locui pe întreg cuprinsul țării. Sub alte aspecte, situația ei era însă mult mai grea decât a celei catolice. Ea nu dispunea de numărul însemnat de fruntași mireni, bogați, culți și cu înalte situații în viața publică a țării, care s-o ocrotească și să lupte cu hotărîre pentru drepturile și libertățile ei cum avea catolicismul și, ceea ce e mai grav, Biserica întreagă, cu toate instituțiile și ierarhia ei, se găsea sub teroarea protestantismului calvinesc".




Sus