Miercuri, 22 Mai 2019
Miercuri, 22 Mai 2019


Kontakt / Liceul Rákóczi din Tîrgu Mureș – „Am observat că majoritatea elevilor se tem”

Liceul Rákóczi din Tîrgu Mureș – „Am observat că majoritatea elevilor se tem”

Toate siteurile vuiau nu demult despre soarta Liceului Teologic Romano-Catolic „Rákóczi Ferenc” din Târgu Mureș. Liceul era în pericol de a fi închis din cauza acuzațiilor de corupție. Timp de cinci luni, liceul a funcționat fără director, profesorii și-au continuat activitatea fără a primi salariu, dar foarte puțină lume s-a întrebat: Oare ce este în mintea și în sufletul elevilor amenințați să fie excluși din activitatea școlară?

Vă invit să reflectăm împreună asupra opiniei unor elevi din acest liceu.

    

    SULI JÓ/ȘCOALĂ FAINĂ – mesajul  Liceului Rákóczi Ferenc din Tîrgu-Mureș


Vargyas Bence
, elev în clasa a X-a, a analizat, în primul rând atitudinea colegilor săi, pentru a ajunge, mai la urmă, la propriile sale trăiri: “Am observat că majoritatea elevilor se tem: se tem pentru soarta școlii noastre, se tem pentru ce se va întâmpla cu el, ce se va întâmpla cu noi, sperând, pe zi ce trece, că situația se va îmbunătăți. Totodată, am analizat comportamentul celorlalți elevi, cărora nu le pasă de această situație. Poate pentru că sunt de părere că oricum nu se poate întâmpla nimic grav. Totuși, majoritatea se teme. Pentru domnul director și pentru binele școlii noastre.

Recunosc că eu nu m-am temut deloc, nici chiar atunci când ceilalți colegi îmi repetau într-una că mâine poate nu vom avea unde să ne ducem la școală. Nu m-am temut, pentru că pur și simplu mi se pare imposibil să se întâmple așa ceva, ca școala noastră să fie așa, dintr-o dată, închisă și defăimată. Nu se poate întâmpla așa ceva.”

Pe de altă parte, elevii care stau înaintea sesiunii de bacalaureat, sunt mult mai sceptici și se tem pentru viitorul lor.



Printre ei se numără și Bodor Ildikó, a cărei reflexii și temeri m-au mișcat profund. „Îmi pare foarte rău că școala noastră a ajuns într-o astfel de situație, și nu înțeleg de ce se prelungește atât de mult acest caz. Eu am încredere în bazele corespunzătoare ale acestei școli și în sinceritatea și loialitatea domnului director. Totodată, sunt conștientă și de faptul că oamenii, din păcate, sunt rău-voitori în acest caz, de aceea mă tem un pic pentru viitorul meu. Vreau să dau probele de la bacalaureat ca oricare alt elev, fără frica de a avea probleme cu diploma. Este groaznic să învăț în fiecare zi cu gândul că poate nu voi primi diploma de bacalaureat din cauza acestei situații.

Am observat că majoritatea elevilor îl iubește foarte mult pe domnul director, pe Dr. Tamási Zsolt, de aceea nu prea își arată teama, căci au încredere deplină în dânsul și în capacitățile acestuia. Adevărul este că în noi domnește neînțelegerea, și ceea ce este cel mai deranjant este faptul că nu pricepem ce se întâmplă în jurul nostru, nu vedem clar această situație. Știm că nu noi, elevii, suntem de vină pentru situația creată, dar ne este foarte greu în astfel de condiții. Profesorii ne răspund la întrebări, dar cazul acesta este mult mai complex decât cunoștințele noastre despre acesta. Sper că această situație se va îmbunătăți cât mai curând, că se va face lumină și dreptate în acest caz și că autoritățile vor lăsa, în sfârșit, această școală să se afirme.”

De asemenea, Böjte Imelda a evidențiat efortul și puterea profesorilor care au rămas alături de ei: “În ochii mei au crescut foarte mult profesorii. Și-au revendicat respectul prin efortul lor de a veni să predea fără să primească salariu, predându-ne perfect toate lecțiile și evitând să-și descarce tensiunea asupra noastră. Ni s-a spus de mai multe ori că noi, elevii, nu suntem defavorizați din cauza acestei situații, deci nu trebuie să repetăm anul și putem da probele de bacalaureat fără nici o problemă. Însă din cauza lipsei directorului și a semnăturii acestuia, nu primim alocația, și noi toți cei care am împlinit 18 ani, nu putem să ne facem cardul de sănătate, căci școala nu ne poate procura hârtiile necesare în acest moment.”

  

În schimb, tensiunea și incertitudinea ce a măcinat timp de mai multe luni și în rândul elevilor a răbufnit prin spusele elevei Kali Edina. Aceasta mi-a mărturisit extrem de sinceră că nu-și poate imagina viitorul într-o țară în care elevii au de suferit atât de mult din cauza unor neînțelegeri printre hârtii.

“În opinia mea, este foarte trist ce se petrece în jurul nostru. O groază de întrebări se nasc în mine: Cum se poate că încă din noiembrie nu avem director? Cum de profesorii noștri nu primesc salariu de atât de mult timp? Nici măcar banii de abonament nu-i primim, ce să mai vorbim de alocație… Pur și simplu este inimaginabil. Consider că după astfel de cazuri nu trebuie să se mire nimeni că majoritatea tinerilor părăsește țara. Căci pe mine în niciun caz nu mă pot ține aici, după tot ce am îndurat până acum din cauza acestei situații.”

                                                                                         ***

Teamă, confuzie, frică, incertitudine – toate regăsite în spusele acestor elevi. Sper ca aceste cuvinte să fie semnal de alarmă pentru autoritățile care uită de binele și de viitorul elevilor. Căci și aceștia gândesc, și aceștia se tem, și viitorul lor depinde de toate aceste neclarități ce ar trebui rezolvate cât mai curând.





Sus