Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Kontakt / Numai limba maghiară irită România – legile referitoare nici nu sunt cunoscute

Numai limba maghiară irită România – legile referitoare nici nu sunt cunoscute

40 000 de reach a acumulat până azi articolul Fair play – eveniment plictisitor (http://corbiialbi.ro/index.php/spoort/923-fair-play-8211-eveniment-plictisitor/) ceea ce înseamnă un record în bugetul comunicativ al portalului nostru, și dovedește încă o dată existența unui interes uriaș pentru un dialog pe tema româno-maghiară.

Deși multora le-a părut că avalanșa reacțiilor dovedea o intoleranță insuportabilă la folosirea limbii maghiare în România – un număr mare de comentatori nu acceptă afișe și bannere în limba maghiară netraduse în română – această problematică nu este atât de spinoasă precum pare.

Desigur, putem face statistici despre părerile pro și contra, putem chiar să abordăm problema din punct de vedere psihologic (unii acceptă afișe și inscripții în engleză, japoneză, rusă, bulgară, cehă, având probleme exclusiv cu cele ungurești), putem să analizăm problema prin prisma istoriei (această abordare din urmă având mare trecere). Putem scrie studii, tratate, cursuri pe tema folosirii limbii maghiare în România, însă cea mai simplă abordare  – cea prin prisma legilor românești scrise – nu prea se practică.

Legile scrise și nescrise legate de folosirea limbii maghiare nu sunt cunoscute de societate, lumea nu știe ce a semnat România, ce a ratificat, unde și-a dat cuvântul de onoare, ce a promis solemn legat de această problematică.

Maghiarii sunt convinși, că societatea românească știe despre aceste legi și tratate, ducând o cruciadă conștientă împotriva folosirii limbii maghiare. Mai mult, maghiarii sunt convinși că societatea românească abia așteaptă să pună bețe în roate strategiei de supraviețuire a maghiarilor, așteptând cu sufletul la gură scăderea numărului maghiarilor, ca să “fenteze” și mai ușor legile referitoare la drepturile maghiarilor.

Și iată, am ajuns la legi. La legi, care nu sunt inventate de maghiari ci sunt elaborate de România. Nu maghiarii au promis AUTOADMINISTARE în actul de la 1 Decembrie, ci reprezentanții românilor. Nu maghiarii au promulgat legea retrocedărilor, nu maghiarii au stabilit, că actele conform cărora comuniștii au confiscat clădirile sunt perfect valabile și la retrocedare. Nu maghiarii au semnat Carta Limbilor Regionale și Minoritare, în care Statul Român nu numai că ocrotește activ limba maghiară, ba chiar încurajează maghiarii s-o folosească.Iată cum îndeamnă Statul Român maghiarii, să-și vorbească limba:



Deci vedeți, oameni buni, această problemă a conviețuirii româno-maghiare este în mare parte reglementată de legi scrise și nescrise, parafate cu semnături. Dacă s-ar respecta legile administrației și învățământului, nu ar exista nici problema UMF-ului din Târgu-Mureș, nici infinitele procese intentate de civilii maghiari împotriva administrațiilor. Dacă s-ar respecta tratatele internaționale sau chiar tratatul de bază româno-maghiar, România s-ar confrunta cu probleme interetnice minore, având șansa de a-și concentra energiile spre proiecte regionale, concepând Ungaria ca un partener și nu un potențial agresor.

Așa însă, România se culcă și se trezește cu televizorul, consemnând zilnic diferitele proteste ale maghiarilor. România se culcă și se trezește cu gândul că problema maghiarilor nu este rezolvată și energiile țării se pierd în represalii și interziceri, ceea ce – cum bine știm – încurajează protestele (ceea ce interzici, devine atrăgător).

Desigur, se pune întrebarea: de ce nu sunt cunoscute, de ce nu sunt aplicate aceste legi? Presa oriunde în lume apără democrația și demască ilegalitățile. În România de ce nu atenționează presa că drepturile maghiarilor nu sunt respectate? Prin această nerespectare încrederea maghiarilor în bunăvoința Statului Român scade pe zi ce trece. De ce nu alarmează presa că dacă azi nu respecți drepturile unora, mâine vine rândul altora?

La aceste întrebări însă, societatea românească trebuie să caute răspunsul. Noi, maghiarii, ne cunoaștem drepturile și nu am risca să cerem ceva ce nu este reglementat de lege.

Ca o concluzie: tematica folosirii limbii maghiare în România nu este o problemă româno-maghiară, ci este una strict românească. Societatea românească trebuie să decidă: respectăm legi și semnături, sau nu.

Noi maghiarii așteptăm cu mare empatie răspunsul.






Sus