Duminică, 16 Iunie 2019
Duminică, 16 Iunie 2019


Kontakt / Omenia nu se cumpără pe bani!

În urmă cu ceva timp, eram autostopist. Călătoream „cu ocazia” peste tot, de dorul de ducă, dar și din lipsă de bani. Între anii 2006 și 2012 am parcurs aproximativ 60.000 km., în mare parte gratuit.

Prietenii mă întrebau adesea cum de mă duceau șoferii fără să plătesc, dând neîncrezător din cap.

Am călătorit prin Transilvania, în Ungaria, cu ucrainieni, polonezi, odată chiar și cu un boxer afgan. Împreună cu kilometrii parcurși am adunat și experiență. Am observat că în România autostopul se face pentru bani. Aș zice, că aici e ceva nomal ca șoferii să-ți ceară bani pentru transport!

De multe ori s-a întâmplat că, spunând că n-am bani, șoferul a devenit ursuz, ori nici măcar n-a mai oprit, că nu mă duce nicăieri gratuit. Mai ales șoferii români procedeau așa. De parcă n-aș fi plătit dacă aveam din ce, dar student sărac fiind, nu prea aveam de unde!

La fel am pățit când trebuia să ajung la festivalul din Caransebeș. N-am putut să merg împreună cu prietenii, așa că nu mi-a rămas decât varianta cu autostopul. Aveam 16 lei în buzunar și un drum de 344 de km de parcurs. Deadlineul era la 5.



Două „stopuri” mi-au consumat toată averea! Unul până la Sighișoara, al doilea până-n apropeire de Alba Iulia. Eram într-un sătuc, la intrarea în Alba Iulia. Nu știu cât timp am stat, când deodată a apărut o mașină, o Dacia 1310, albastră. Îmi amintesc perfect, pentru că acolo s-a întâmplat ceva de neuitat. Mi-am dat seama că nu mai am parale, dar timpul mă presa, nu puteam risca să fiu lăsat pe marginea drumului.

Dacia s-a oprit la ceva distanță de mine, și în timp ce mă grăbeam spre mașină, am văzut că un autostopist mai bătrân s-a și așezat în spate. Am deschis portiera din față și l-am întrebat pe șofer dacă merge spre Deva. El mi-a răspuns să mă urc. I-am zis că n-am bani. Șoferul mi-a răspuns să stau liniștit, căci omenia nu se cumpără pe bani. Și am pornit la drum. M-a invitat apoi la o cafea și mi-a dat și numărul lui de telefon, să-l sun dacă am probleme, iar dacă rămân acolo peste noapte, pot să dorm la el.

Acest om, într-o frază, a rezumat esența autostopului: nu despre bani ar trebui să fie vorba, ci despre omenie. Mulți îi desconsideră pe autostopiști. Îi privesc ca pe niște factori de risc, ca pe niște ucigași.

Eu am avut norocul de-a cunoaște cealaltă latură: omenia. Călătorind cu ocazia, un biet student maghiar, care nu vorbea prea bine româna, dar vroia să ajungă la destinație fără o para chioară în buzunar! M-au lăsat adesea la marginea drumului, dar omul acesta de care v-am povestit a rezumat esența autostopului, a relației dintre români și maghiari, dar și a vieții: omenia. Aceasta ar trebui să fie esența, baza tuturor lucrurilor și nu banii sau altceva.




Sus