Marţi, 23 Octombrie 2018
Marţi, 23 Octombrie 2018


Kontakt / Un pios omagiu victimelor masacrului din Aiud

Un pios omagiu victimelor masacrului din Aiud

De masacrele comise de români, contra altor etnii, nu suntem foarte obișnuiți să vorbim...

Va trebui s-o facem și va trebui să ne asumăm și partea mai puțin plăcută a istoriei noastre.De cele comise de maghiari, am învățat din clasa a IV-a. Și am mai învățat ceva, ceva fals și insidios. Că românii sunt buni și blânzi, iar maghiarii sunt răi și cruzi... Așa, la grămadă...

Când una dintre părți atacă, făcând caz de un masacru, să-i putem explica că e bine să vorbim de toate masacrele, nu doar de unele, căci toate au fost crime...



În 8-9 ianuarie 1849, are loc masacrul de la Aiud, în maghiară Enyed, Nagyenyed, în dialectul săsesc Änjet, Stroßbrich, în germană Straßburg am Mieresch, în care și-au pierdut viața cca 800 de locuitori ( funcție de sursele citate, între 600-1000 de victime), majoritatea maghiari, iar orașul a fost complet devastat, de trupele înarmate de țărani români (unele surse vorbesc și de prezența unor trupe de sași), după toate probabilitățile, conduși de Axente Sever și Simion Probu Prodan (găsiți nevinovați, după încheierea revoluției, de către autoritățile imperiale austriece).

Am studiat ceva lucrări despre acest război civil și nici acum nu-mi explic, cum o revoluție pașnică, s-a putut transforma într-un crunt război civil, care nu ne onorează absolut deloc...Nici pe români, nici pe maghiari (masacrele comise de moți și secui, stau mărturie)...

În încheiere aș mai spune ceva. Este momentul să încetăm a ne acuza unii pe alții, pentru fapte comise de strămoșii noștri, acum 100, 150 sau 500 de ani...Noi cei de azi, avem o singură datorie de onoare. Să învățăm să ne respectăm reciproc, așa cum suntem, cu bune și cu rele. Nu să ne tolerăm, ci să ne respectăm, să fim alături, la bine și la greu.

Ca niște adevărați transilvăneni.

Nu cu vorba, ci cu fapta.





Sus