Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Kontakt / Prima vorbă cumpătată despre normalizarea relațiilor româno-maghiare

Prima vorbă cumpătată despre normalizarea relațiilor româno-maghiare

După o lungă perioadă de antimaghiarism oficializat în România, iată că pe 4 ianuarie 2017, se aude prima voce care pledează pentru reîntoarcerea României la litera și spiritul tratatelor de bună vecinătate. Mai exact, sau poate în primul rând, la Tratatului de înțelegere, cooperare și bună vecinătate dintre România și Republica Ungară, semnat la Timișoara la 16 septembrie 1996.

Teodor Meleșcanu era ministru de externe atunci, iar acum – conform celor prezentate la audierile parlamentare de astăzi –, consideră o datorie morală refacerea acelei atmosfere diplomatice și guvernamentale, care făcea normală și posibilă în 1996 semnarea tratatului.

În România, presa nu a prea făcut referiri la acest tratat, așa că milioane și milioane de români nici nu știu
ce conține cu adevărat documentul semnat solemn de România.

http://www.dri.gov.ro/hu/lege-nr-1131996-pentru-ratificarea-tratatului-de-intelegere-cooperare-si-buna-vecinatate-dintre-romania-si-republica-ungara-semnat-la-timisoara-la-16-septembrie-1996/

Pe undeva, este de înțeles că presa “scandalo-halucinantă” nu a făcut și nu face aproape niciodată referiri la acest tratat. Ar fi fost cel puțin neplăcut să compari ceea ce a semnat România și realitatea de fiecare zi.

Ar fi fost neplăcut să vezi cum se iau jos, una după alta, inscripțiile maghiare de pe primăriile secuiești, deși în tratat se stipulează: “În zonele locuite de un număr substanțial de persoane aparținînd minorităților respective, fiecare parte contractantă va permite sa fie expuse, și în limba minorității, denumiri traditionale locale, denumiri de străzi și alte inscripții topografice destinate publicului.”

Ar fi fost neplăcut să constați lupta împotriva re-fondării liniei maghiare de la UMF Târgu Mureș (așa cum s-a realizat de exemplu la Cluj, la UBB), când tratatul specifică: “Ele   vor lua măsurile necesare pentru ca aceste persoane să poată învață limba lor maternă și sa aibă posibilități adecvate pentru a fi educate în aceasta limba, în cadrul sistemului învățămîntului de stat, la toate nivelurile și formele, potrivit nevoilor acestora.”

Ar fi fost neplăcut să vezi cu adevărat lupta împotriva dreptului de a te identifica prin steagul națiunii tale, mai ales când partea maghiară a respectat înțelegerea conform căreia cetățemii aparținând unei minorități “în mod individual sau împreună cu alți membri ai grupului lor, [au dreptul – n.r.]de a-și exprima liber, de a-și păstra și dezvolta identitatea etnică, culturală, lingvistica și religioasă”.

Să nu vorbim – mai apoi – despre înțelegerea prevăzută în tratat, ca primii miniștri să se întîlnească cel puțin o dată pe an, iar cele două țări să se comporte ca mici aliați în tematici controversate europene.

Ce departe am ajuns, oameni buni, de la acest tratat, care reașeza legăturile româno-maghiare pe făgașul normalității! Dacă mă gândesc, că în Clujul “liberal” societatea civilă maghiară se luptă de ani de zile pentru aplicarea legii 20 la sută… Că un oraș “liberal” face de minune liberalismul european, așezându-se de partea celor mulți și puternici, pentru a obstrucționa aplicarea legii numai și numai pentru faptul că se referă la maghiari?

Că la Oradea tinerii maghiari ies în stradă pentru ca “liberalul” Bolojan să aplice legea 20 la sută?

Că și la Târgu Mureș “liberalul” Florea a pus bazele unui climat interetnic tumultos?

E de mirare, atunci, că sintagma “liberal” în România ajunge între ghilimele?
      
                                                                   ***

Oameni buni, am avut nevoie de un guvern PSD ca să normalizăm relațiile româno-maghiare?










Sus