Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Kontakt / Petiție și revoltă creativă la poarta UDMR – se cere rotunjirea bugetului pedagogilor maghiari

Petiție și revoltă creativă la poarta UDMR – se cere rotunjirea bugetului pedagogilor maghiari

În jur de 700 de persoane – profesori, cercetători, jurnaliști – au semnat petiția întitulată „Beszéljünk megoldható problémákról!” adică: „Să vorbim despre probleme care pot fi rezolvate”, o petiție adresată politicienilor maghiari din România. Scopul general al petiției – primită cu sufletul la gură de către societatea maghiară din România –, este de a sparge gheața inerției legate de formularea criticilor reale și publice la adresa politicii UDMR.

Petiția este formulată în mod profesionist, fără vorbe mari și sutane patriotice, adresând nu numai critici la adresa UDMR ci oferind și pârghii prin care aceste probleme pot fi rezolvate.

Pe axa criticilor sunt înșiruite acele probleme nerezolvate, care frânează dezvoltarea societății civice maghiare autonome, pe care maghiarii o clădesc prin organizațiile lor civice, prin bisericile maghiare și nu în ultimul rând cu sprjinul tineretului.



Prima problemă este cea a învățământului în limba maghiară, care la exterior se arată unul competitiv și compact, însă textura lui arată zeci de breșe, cum ar fi lipsa dascălilor buni sau decimarea cadrelor didactice de specialitate la unele materii. Cu aceste lacune ascunse de privirea societății maghiare învățământul în limba maghiară își asumă singur un handicap un plus care îngreunează și mai mult efectele asimilării.

Semnatarii petiției atrag atenția că aceste probleme trebuie dezbătute pe larg, problemele trebuie făcute publice, gândindu-se la faptul că problemele ascunse nu fac altceva decât să dilateze breșele apărute în sistemul de învățământ în limba maghiară din România.

Rezolvarea acestei probleme – conform petiționarilor – ar fi înființarea imediată a unei fundații, care prin resurse guvernamentale românești (sumele alocate UDMR-ului pentru a administra problemele existențial-financiare ale maghiarimii), resurse din Țara Mamă (Ungaria), donații și alte sume ar oferi rotunjiri de buget pedagogilor care activează în învățământul maghiar din România. Această fundație ar sprijini financiar profesorii, acordând burse și premii acelora care au rezultate bune și prin atitudinea lor întăresc conceptul modern al educației.

A doua tematică semitabu care – conform petiționarilor – trebuie dărâmată, este situația jalnică a presei maghiare din România. În România – cu puține excepții – toate organele de presă se leagă cumva de UDMR, ba mai mult, majoritatea covârșitoare este dependentă de ajutorul financiar al UDMR. Astfel foarte puțin jurnaliști își pot permite să critice UDMR-ul care – datorită conjuncturii minoritare specifice – au un cuvânt greu în fondarea/administrarea instituțiilor media ungurești. Lipsa criticii a transformat o bună parte a presei maghiare în portavoci ale proiectelor UDMR, sugerând maghiarilor că genuri publicistice ca ancheta, investigația, reportajul de teren nici nu mai există.

A treia tematică pusă în lumina reflectoarelor de către petiționari se referă la necesitatea schimbării radicale a atitudinii societății maghiare față de politica generală social-culturală al UDMR, prefigurându-se astfel un control civic de tip opoziție la deciziile uniunii.

                                                                   ***
Iată deci, oameni buni, că societatea maghiară autonomă a ajuns în acest stadiu avansat al funcționării. Un stadiu visat de mulți; un stadiu normal, european, unde educația și presa, împreună cu o societatea civică activă, plină de energie – au funcțiile lor reale. Problemele sunt grave, ba chiar foarte grave, însă primul pas în redresare este recunoaștere publică a acestor probleme.

Deci: jos pălăria în fața petiționarilor, mai ales că din cele două probleme majore ale existenței maghiare – învățământ și mass media – la prima au propus și rezolvare. La a doua (presa maghiară) rezolvarea este însă mult mai grea – eventual latura financiară a redacțiilor ar trebui întărită la unison cu sume fixe folosibile pentru lucru de teren sau angajarea tinerilor.

Iar a treia, cu propunerea unui salt calitativ în relațiile UDMR cu societatea civică maghiară, este un examen al tuturor maghiarilor, deoarece toți care vor să facă ceva pentru societate, activează ori în organizații civice de diferite forme, ori în ateliere vocational-creative, ori își asumă activitatea deloc ușoară în cadrul UDMR.

Astfel, în realitatea gol goluță, societatea maghiară din România nu de UDMR este împânzită, ci de mulți, mulți oameni care vor să facă mai bună lumea asta.

Optimismul, cheful de lucru, sacrificiul voluntariatului, setea de reușita colectivă maghiară – astea sunt de fapt elementele cele mai importante din această „Revoltă constructivă în curtea mare a UDMR”, cum a fost denumită petiția de un colaborator de-al nostru.





Sus