Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Kontakt / Ecce homo – stand by de Crăciun

Ecce homo – stand by de Crăciun

Ieri am terminat redactarea unei cărți, cu care m-am întâlnit acum șase-șapte luni, și despre care știam că va fi un examen pentru mine – ca om, intelectual și creștin.

Este vorba de capodopera lui David Flusser, The Sage from Galilee, tradusă de Endre Borsai, un inginer poliglot, care – ca și mine – a considerat întâlnirea cu această carte, ca un semn.

Endre Borsai s-a apucat să traducă acest tratat despre Iisus evreul sau mai bine zis Iisus învățătorul din Galileea, care îngloba genial în învățătura sa vechile texte rabinice, proverbe și vorbe strămoșești.

Traducătorul fiind plecat de mult din Transilvania s-a găsit în Israel în fața unei sarcini ireal de grele când s-a pus problema traducerii cărții dintr-o engleză științifică într-o maghiară literară, cu note științifice care includeau numerotări și serii ale manuscriselor de la Marea Moartă, trimiteri la texte rabinice sau cărturari și martiri ai antichității.

Când m-a contactat și mi-a trimis traducerea, m-am speriat.

Era tradusă din engleză în maghiară un tratat cu aspect academic, însă cuvintele ungurești se legau atât de greu, încât m-a pus pe gânduri, oare cât timp mi-ar lua lecturarea și redactarea acestui volum, cu această imensă bibliografie scufundată în Josephus Flavius (jonglând ori cu De bello Judaico, ori cu Antiquitates Judaicae, ori cu Vitam), Lucian din Samosata, apoi ieșind la suprafață prin Esop și povestea saduceului Iason (tizul argonautului), care avea gravat pe peretele cavității de veci trei corăbii și care nu credea în viața de dincolo.

Cam un sfert am redactat din carte – învățând rând pe rând despre frați și pescari de pe malul mării Galileei, despre casa unde Iisus s-a simțit ca în al doilea cămin, despre farisei și saducei, despre texte din epocă ce emanau învățături gata de transformat în evanghelii, când am simțit că nu mai pot, cartea îmi consumă toate energiile și rezervele intelectuale.

Simțind că am pierdut o bătălie cu mine însumi, am căutat ca un animal hăituit calea de ieșire – o cale care să-mi salveze onoarea în fața acestui om nevăzut niciodată de mine, cu care nu aveam nici un contract, ci „numai” cuvântul meu.

Ajuns la capitolul Etica – în care genialul profesor David Flusser urmărește pas cu pas cum se dezvoltă în timp învățăturile vechi legate de iubirea semenilor (prin sita enigmaticilor esenieni) până la „stadiul evanghelic” – am cedat.

Mă apăsa frumusețea și adevărul cărții, mă apăsa promisiunea mea, mă apăsa neputința mea de a face față acestei avalanșe academice, care mă trimitea zilnic între scrierile din Qumran (1QIsa, 11Q20, 1QS) sau lucrarea pseudo-epigrafică Testamentele celor doisprezece patriarhi . Toate astea mă apăsau – ba mai mult m-au înfricoșat că devin dependent de această lume a cărții profesorului David Flusser.

Am propus traducătorului să mă ierte că nu-mi pot onora cuvântul și i-am propus să publicăm numai prima parte, iar după ce mă odihnesc, ne apucăm și de partea a doua. A doua mea promisiune avea ca dead line Crăciunul, 24 decembrie.

Endre Borsai a acceptat propunerea.



Și iată, stimați cititori, azi am terminat redactarea, lecturarea notelor academic, tehnoredactarea ba – ca surpriză – am schițat și o copertă. O bucurie imensă – o bucurie din care dau tuturor celor care știu ce sărbătoresc acum, de Crăciun.

Mă simt ușurat, mă simt altfel. Dar neliniștea intelectuală și mai ales sprirituală persistă. Mi-e chiar rușine să spun, dar trebuie să recunosc, că abia aștept să mă scufund din nou în această lume.

Ecce homo. Stand by de Crăciun.









Sus