Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Kontakt / „M-am dus acasă și am întrebat părinții, cum a fost în 1956 cu tancurile”

„M-am dus acasă și am întrebat părinții, cum a fost în 1956 cu tancurile”

Cele șase decenii lungi, care au trecut de la revoluția maghiară din 1956 până acum, au decolorat foarte mult amintirea colectivă a acelor vremuri pline de vise, eroism și exemple miraculoase ale solidarității maghiarilor de pretutindeni.

Generațiile care au fost prezente la aceste evenimente au devenit octogenari iar tineretul maghiar de azi din Transilvania nu prea are de unde ști de aceste lucruri, deoarece din manualele de istorie din România nu prea se vorbește despre asta.

Societatea maghiară din Transilvania s-a decis să facă pași concreți pentru a reimplanta în conștiința colectivă a tinerilor maghiari revoluția din 1956. Anul acesta s-a organizat-un concurs de desen cu premii pe această temă, prezentarea colecției fiind în cadrul unei expoziții în sala elegantă a Consulatului General din Cluj al Ungariei.

Elevii prezenți la început nu și-au găsit locul în cadrul evenimentului, jucându-se pe Iphone, dar cu timpul au început să simtă că această sărbătoare are ca obiect prezența lor, mai exact readucerea lor pe linia tradițiilor maghiare.

154 de desene tematice au sosit pe adresa organizatorului, a faimoasei asociații clujene Kolozsvár Társaság (Asociația Kolozsvár), din care juriul, prezidat de fotograful László Horváth, a ales 24 câștigătoare.

Profesoara de desen a Liceului Teoretic Báthory István, Murádin-Lovász Noémi s-a găsit repede în centrul reflectoarelor presei deoarece avea printre premiați nu mai puțini de cinci elevi de ai săi, din care trei au câștigat locul trei în diferite categorii: Budai Tímea (X.B.), Kallós Laskay Áron (XI.A.) și Pethő Ágnes (VI.C).

– În desenul meu domină cuiele, ciocanul și simbolurile asupririi. Jos se vede un înger închis după gratii – explica în primul său interviu dat televiziunii publice, Kallós-Laskay Áron.

– Când am auzit de acest concurs, m-am dus acasă și am întrebat părinții, cum a fost în 1956 cu tancurile. M-a emoționat mult ce mi-au povestit despre tancuri și implicarea tinerilor în revoluție – spunea Budai Tímea.

– La mine nu sunt tancuri pe desen, sunt bunici care plâng după garduri, pentru libertate – își explica desenul premiat Pető Ágnes.

Profesoara lor a declarat: e interesant cum și-au aprofundat cunoștințele elevii, căutând pe net despre evenimente. E de reținut și duplicitatea specifică a reacției copiilor care se găsesc în fața unor evenimente care au efect puternic asupra lor.

– În desenele unora se oglindește agresivitatea tancurilor, dar o bună parte a desenelor reflectă dorința de pace, liniște, biruirea adevărului – explica profesoara Murádin-Lovász Noémi.

Székely Géza, renumitul grafician, a caracterizat expoziția tinerilor ca una care l-a mișcat și pe el, deoarece poartă un mesaj foarte autentic despre iubirea libertății.

– 1956 și pentru artiștii maturi înseamnă o provocare deoarece a reflecta imaginile unei revoluții nu prea se poate prin metode clasice. A reflecta însă prin desene line, pașnice, cu bunicuțe care plâng, a fost și pentru mine o noutate – spunea renumitul artist, profesorul de desen al Liceului Apáczai din Cluj.





Sus