Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Kontakt / Corbii Albi semnează petiția României Libere

Corbii Albi semnează petiția României Libere

Corbii Albi a semnat azi petiția cotidianului România Liberă, prin care colegii noștri cer sprijinul societății în a o sprijini în lupta sa pentru supraviețuirea în “bătălii juridice cu forțe care doresc să o reducă la tăcere, în fruntea cărora se află instituții ale statului controlate în continuare de oamenii Securității și ai fostului Partid Comunist”.

Nu trebuie să fii geniu să constați că România și-a atins apogeul democratizării la începutul anilor 2000, stagnând acolo o perioadă scurtă, începând după aceea declinul. Societatea din România, neobișnuită cu democrația și spiritul autogospodăresc respectiv intreprinzător, s-a simțit suprasaturată de atâtea noutăți care păreau a fi în contradicție cu tradițiile culturii rustice ale țării.

Fără o presă normală informal-educativă societatea românescă nu avea nici o șansă să înțeleagă care sunt adevăratele valori ale democrației.

Ai presă, ai putere – așa s-a dezvoltat mai departe procesul de trecere spre un neocomunism dublat de un fel de capitalism de stat. Subinformarea și lipsa de pretenții ale societății românești au devenit motorul decăderii.

Antimaghiarismul patologic al cotidianelor mari românești, nemoderarea comentariilor șovine au sugerat societății că cel mai important lucru în România e să lupți împotriva minorității tale principale, formându-se astfel primul și singurul front care unește într-adevăr românii. Nu dorința de libertate, bucuria și responsabilitatea libertății cuvântului, nu posibilitățile care se ascund în libertatea ideilor necenzurate, ci… antimaghiarismul.

Acest antimaghiarism – se pare a fi a părea singurul factor care unește societatea românească – a devenit o falsă lumină la capătul tunelului. Lumina “bozgorească” s-a stins… Maghiarii s-au apucat de clădirea societății lor cu ajutorul Ungariei – care devine tot mai palpabil Țara Mamă. Societatea românească începe să rămână fără “inamicul de serviciu”, acest “inamic” devenind tot mai accentuat un spectator la evenimentele social-politice din România. Știind că degeaba vrea să ajute societatea românească, devreme ce după câteva vorbe va ieși oricum la lumină acea discriminare care a ucis apropierea româno-maghiară.

Una dintre discriminările bătătoare la ochi este prezentată cu multă ironie de România Liberă, publicând o caricatură legată de aprobarea tăcită a lui Nicolae Iohannis pentru neretragerea decorației de Steaua României de la acei politicieni, care sunt/au fost condamnați la o pedeapsă privativă de libertate, deci trebuiau să piardă automat această decorație.

Vezi lista patrioților al căror fapte patriotice sunt arhicunoscute (mă gândesc), AICI :
 


Singurul căruia I s-a luat această decorație, este Tőkés László, care a primit ordinul pentru Timișoara 1989, luptând pentru democrație. Ergo: infractori – dar români – DA! Luptători pentru democrație – dar unguri – NU!

Desigur se pune întrebarea, ce ar trebui să se întâmple în România, ca această reînstaurare a vechii societăți securisto-comuniste – în haine noi – să nu fie definitivă.

Noi maghiarii am spune, hai să ne aliem, dară despre maghiari nu se prea  poate spune că plâng după Geniul Carpatzilor, așa cum 62 la sută dintre români o fac (conform statisticilor). Maghiarii sunt un aliat cinstit, nu trădează, nu își schimbă principiile de la o zi la alta. Sunt guralivi, dar aliați puternici în lupta împotriva neocomunismului naționalist.

Însă știm cu toții, că în România – conform unui banc ardelenesc – trei lucruri sunt imposibile fără consecințe grave. Să spui șoferilor de autobuz să nu asculte muzică populară când stau la volan, să spui unor culte să nu scoată boxele pe stradă în timpul procesiunilor și, desigur: să accepți povara unei alianțe cu ungurii.

Sau nu este așa?


Succes România Liberă! Petiția se poate semna AICI:







Sus