Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Kontakt / “Este mai bine să îți asumi conflictul sincer decât să ai două fețe”

“Este mai bine să îți asumi conflictul sincer decât să ai două fețe”

Una dintre cele mai mari probleme ale legăturilor româno-maghiare din România poate fi înscrisă și pe contul maghiarilor care nu comunică cu românii. În 2016 această problemă a devenit atât de acută, încât Corbii Albi au avut o serie de schimburi acide de replici cu diferite organizații civice maghiare, care pe lângă comunicatele care descriau evenimentele social-culturale exemplare nu adăugau varianta în limba română, informând astfel majoritatea.

Societatea maghiară este foarte activă, tradiția civismului înrădăcinându-se încă din perioada monarhiei, când instituțiile civice aveau o adevărată faimă, statul maghiar oferindu-Ie sedii, clădiri, câteodată chiar mici palate (vezi foto Palatul EMKE) . După revoluție societatea maghiară și-a reclădit în întregime organizațiile civice, acest proces fiind cheia supraviețuirii acestei părți a națiunii maghiare, ajunsă peste granițele Ungariei după războaiele pierdute.



Palatului EMKE (Asociația pentru Cultura Maghiară din Transilvania).Terenul a fost inițial donat de Bánffy György orașului pentru a se clădi aici Prefectura (Megyeháza) Clujului maghiar de atunci. Prefectura clădindu-se ulterior pe strada Külső Monostor utca (Moților de azi), pe terenul donat s-a început lucrările Palatului EMKE (Asociația pentru Cultura Maghiară din Transilvania). Superba clădire a fost proiectată de Pákey Lajos. EMKE s-a reînființat după 1989, fiind unul dintre pilonii existenței maghiare din Transilvania.


În anii 90 se observa clar o deschidere a acestor organizații civice – mai ales a celor tinerești nou formate – spre publicul românesc, informând despre anumite evenimente social-culturale. Aceste articole și mai ales communicate nu făceau minuni, dar au oferit posibilitatea de informare acelor români care cât de cât se interesau “ce fac toată ziua ungurii, când nu fură Transilvania”.

Recent am avut un schimb de replici cu o instituție civică tinerească maghiară, reproșându-Ie că în tot anul au uitat să ne trimită comunicatele lor și în limba română.

– Ne faceți de lucru în plus, dacă tot uitați să trimiteți comunicatele în română.Că noi trebuie să traducem din maghiară în română… Aveți niște activități care pot avea un mesaj pozitiv către societatea românească, rezultate excelente și mai ales exemplare. Ați putea fi liderii unei mișcări maghiaro-române pe această tematică. Iar voi nu comunicați cu românii...

Vă redau mot-a-mot, răspunsul tânărului lider:

„Domnule Csaba, vă stimăm pentru ceea ce faceți la Corbii Albi, dar câte odată păreți de parcă ați fi picat din lună. Știți bine că s-a încercat această comunicație și a dat faliment spectaculos. Societatea română nu se interesează nici de ale ei, darămite de societatea maghiară... dar spuneți-mi, ce avem noi așa strâns cu românii, că ar trebui să le spunem, ce evenimente organizăm și ce reușim să facem? Este treaba noastră ceea ce facem. Pe urmă, cu care societate vreți să colaborăm? Aia care rânjește când vede cum se iau jos inscripțiile de Városháza în orășelele maghiare? Credeți că această complicitatea a societății românești va fi vreodată uitată? Deci, domnule Csaba, lăsați-ne în pace cu comunicatele în limba română. Nu suntem obligați să dăm comunicate în limba română. Au trecut vremurile când mai credeam în colaborări sincere. O seară bună vă dorim.”

Iată deci unde am ajuns. Eterna evitare a discutării problemelor și căutarea căilor – măcar parțiale – ale rezolvării, se fărâmițează Transilvania. În loc de sinceritate bărbătească – despre care vorbea Orbán Viktor la Satu Mare („este mai bine să îți asumi conflictul sincer decât să ai două fețe”) – trăim și vom trăi încă mult în lumi paralele. Cu organele de represiune, cu filări, ascultarea telefoanelor, supravegheri, demiteri, steaguri tot mai mari, nu se poate clădi societate normală. Dacă se izolează și organizațiile tinerești maghiare – teoretic, din fire, cele mai deschise grupuri civice – și Bucureștiul continuă să considere maghiarii nu cofondatorii țării (care au conceput, organizat, clădit și administrat Transilvania până la un război nefast pentru ei) ci problemă de siguranță națională, ne vom trezi, nu cu acea singură autonomie promisă în Declarația de la 1 Decembrie, ci cu 2,3,10,500 de autonomii teritoriale de facto.

 




Sus