Marţi, 18 Iunie 2019
Marţi, 18 Iunie 2019


Kontakt / Ungurii – dușmanii de serviciu la alegerile parlamentare din 2016

Ungurii – dușmanii de serviciu la alegerile parlamentare din 2016

În campania parlamentară din 2016 au apărut multe partide care promovează un mesaj naționalist și încearcă să tranforme minoritatea maghiară din Romania într-un dușman de serviciu sau altfel spus țap ispașitor.

Prof. Univ. Dr. Dumitru Borțun (la Facultatea de Comunicare și Relații Publice de la Școala Națională de Studii Politice și Administratibve, București) a explicat acest fenomen pentru Redacția Corbii Albi în felul următor:

„Sunt multe partide cu mesaj autohtonist, nu neapărat naționalist (ăștia sunt extremiști și sunt mai puțini). Autohtonismul este varianta ideologică a etnocentrismului, ca schemă cognitivă, așa cum individualismul este expresia ideologică a egocentrismului. Problema cu autohtonismul este că se însoțește cu teama de Străin, uneori cu ura față de străini (xenofobia). Pentru un autohtonist român, Străinul poate fi și ungurul, dar șu evreul, de la regiune la regiune și de la epocă la epocă (odinioară era turcul sau grecul). Pentru autohtoniștii maghiari, Străinul poate fi românul sau evreul. Străinul are o calitate formidabilă: se poate da vina pe el pentru toate neputințele și rateurilor grupului propriu.”

Preocupat de acest mesaj ultranaționalist este și Lector Univ. Dr Miroslav Tascu- Stavre care candidează pe listele parlamentare din județul Timiș. Deși locuiește în București a ales să candideze pentru zona natală (s-a născut ăn 1970 la Timișoara și se consideră o persoană cosmopolită. Bunica, Ecaterina Mirosavlevici era sârboaică, născută în 1924 la Nădlac, provenind dintr-o familie mixtă, tatăl sârb, mama româncă, vorbind fluent 3 limbi: româna, maghiara și sârba.

Miroslav Tascu-Stavre a învățat cele trei limbi când avea 5 ani.

,,Așa că am învățat să dau Bună ziua! în germană, sârbă și maghiară. La bloc, aveam vecini din toate națiile și confesiunile. Nu mi-am pus vreodată o problemă mai mult decât să știu precis în ce limbă salut pe fiecare. Doamnei Mihuț îi spuneam Csókolom care înseamnă Sărut-mâna în maghiară, pe Cica Sava (unchiul Sava), măcelarul sârb din colț cu Zdravo!, iar pe nemți cu Gutten Morgen. Toți vorbeau română, unii cu accent, dar se bucurau să audă un Bună ziua! pe limba lor natală.”

Concluzia amară a lui Miroslav Tascu-Stavre este că din nefericire, în România străinul este în general vinovat ,,fie el ungur...evreu... rom și e este un fenomen explicat de psihologi”





Sus