Miercuri, 26 Iunie 2019
Miercuri, 26 Iunie 2019


Kontakt / Conștiință civică română și maghiară

Fără a fi deloc un fan al lui Ion Iliescu, – ca târgumureșean nu pot să uit refuzul său de a sosi în municipiul nostru, când a fost chemat să potolească spiritele după conflictele violente interetnice din martie 1990 – obiectiv, trebuie să fiu de acord cu afirmația:

„…ar fi util să avem și acum o societate civilă activă, vie, puternică, precum cea din anii '90. Democrația nu are sens fără participarea cetățenilor, ea nu se rezumă la votul ritualic, din patru în patru ani”, făcută pe 20 noiembrie la Conferința internațională 25 de ani de la prăbușirea dictaturilor comuniste în Europa de Est de la București.

Că Iliescu a făcut-o conjunctural, declarativ, e foarte posibil fiindcă, repet, doar cu afirmația pot fi de acord, nu și cu emitentul ei!

Nici în Târgu-Mureș, societatea civilă nu „strălucește”, iar aici trebuie să remarc, cu sinceritate, că printre cele mai vechi și active organizații nonguvernamentale sunt cele inițiate cu precădere de etnici maghiari.

Fără a da vreun nume, menționez doar câteva, cu activitate de peste 15 de ani, în domeniile drepturilor omului, ale aspectelor specifice romilor și în activități de protecție a mediului.


                                Târgul O.N.G - Târgu Mureș (Marosvásárhely) 2013.

Evident, civismul maghiar are o solidă îndreptățire în Târgu-Mureș, în condițiile în care această etnie se află în minoritate, iar motivațiile sale specifice îmbracă atât aspecte politice, civice și culturale cât și economice; dacă nu apare discriminarea, consider că nu e nici imoral și nici anormal ca un patron maghiar să prefere angajați din propria etnie, valabil și pentru români. Firește, la un anumit nivel, apar și organizații cu personal etnic mixt, precum cele ale revoluționarilor sau pensionarilor de pildă, unele dintre ele având, la propriu, membrii proveniți din familii mixte.

În ce privește organizațiile civice inițate de români, acestea funcționează cu precădere în zona persoanelor cu handicap, precum și în domeniile patriotic, istoric, sportiv, cultural-artistic ori spiritual-religios, domenii în care există, bineînțeles, și ONG-uri maghiare. În orice caz, societatea civilă de așa-zisă sorginte românească este mai slab reprezentată, organizațiile sunt mai puține, se încheagă greu, se mențin fel de greu și pot dispărea relativ repede.

Unul dintre motive ar fi cel de ordin istoric. Aș putea fi contrazis de diverși specialiști, dar susțin că, tehnic vorbind, spre deosebire de maghiari care au ocupat orașele, în Transilvania, românii au trăit în majoritate la sate, deci nu aveau cum să-și materializeze, la propriu, o conștiință civică (din latină civis, civitas = cetățeanul care trăiește într-o aglomerare urbană) ci mai degrabă una patriotică și lingvistică.

Așadar conștiința civică a românului continuă să fie în formare, să se cristalizeze. Asta deoarece societatea civilă românească traversează o acută criză de identitate și, mai ales după integrarea în Uniunea Europeană, o criză morală a relațiilor interumane. Iar organizațiile civile, din Târgu-Mureș cel puțin, au un impact minor asupra factorilor decizionali, politici sau de administrație locală.

Dimpotrivă, partidele sau instituțiile statale ori locale iau decizii și „mișcă” precum le e voia, în interesul lor, diversele organizații civice; cauza e simplă, factorul financiar prevalează, iar cel care achită nota de plată, decide! Acest aspect, coroborat cu legislația românească, care nu favorizeazăși nu protejează ONG-urile, fac ca acestea să fie vulnerabile, dependente de diverse interese, deci relativ ușor manevrabile.

În acest context, un alt domeniu în care românul are serios de lucrat, ca mentalitate, este cel al voluntariatului. Că a apărut recent legea, e foarte bine, însă noi nu suntem învățați să muncim „ moca”, iar dacă o facem riscăm să fim (luați de) fraieri! Voluntariatul ține de altruism, de alocarea unui timp din cel personal pentru alții, pentru un grup anume, un set de idei sau chiar de idealuri (bune, rele, constructive sau nu) – domenii în care iarăși suntem conduși la scor de unguri…



                                                                         I love Mediaș

De aceea, o societate civilă autentică nu se poate forma fără ca grupurile sociale componente să aibă „o identitate specifică, conștiința propriilor interese și revendicări, ceea ce însemnă definirea lor în raport cu sistemul social în care acționează.” (Radu Florian: Criza unei lumi în schimbare).

Criza spirituală și morală a societății civile este expresia incertitudinilor, a nesiguranței grupurilor sociale în perioade de tranziție, când structurile economice și sociale anterioare sunt dezechilibrate, iar cele noi nu s-au sedimentat încă. Astfel, conduita grupurilor sociale suferă perturbări, actuala criză spirituală zguduind fără excepție toate relațiile umane.

Restructurarea prin care trece societatea civilă românească după integrarea în Uniunea Europeană, declanșează numeroase conflicte de interese, ciocniri între diferite tentații și opțiuni, care-i determină pe oameni să adopte o conștiință narcisistă, o viață în care fiecare luptă întâi pentru sine, și poate mai târziu pentru societate.


În lucrarea Criza morală a societății civile și Uniunea Europeană în contextul globalizării televizuale, Bianca-Marina Mitu susține că în lumea noastră, la „subțierea” drastică a conștiinței civice, mass-media contribuie din plin, prin promovarea unor modele deviante de comportament, sau a unor false vedete (inclusiv politice s.n.) ce sunt urmate mai ales de tineri. De exemplu, în domeniul apărării drepturilor omului, după integrarea în UE, organizațiile românești care au ca misiune monitorizarea respectării acestor drepturi întâmpină dificultăți în a-și desfășura eficient activitățile, pentru că monitorizarea acestui capitol a încetat după 2007.

Logic, nu mai există nici fondurile pentru inițiativele de acest gen, organizațiile de profil fiind nevoite să se reorienteze către domenii afiliate, dacă nu au dispărut. Poate că o soluție de spargere a acestui „buboi” a fost dată tocmai de recentele alegeri prezidențiale, unde diferența a fost făcută de zona incontrolabilă, de către establishmentul politico-economic, a internetului.

Cu toate că există, și aici, speculații privind o anume doză de manipulare, nu cred că e hazardat să afirm că reconstrucția conștiinței civice a românilor – implicit materializarea ei prin crearea de asocieri concrete sau cimentarea celor existente – are șanse să se îndeplinească și prin intermediul aderării la idealuri, țeluri-scopuri comune, declanșate de evenimente specifice, iar mediul online poate fi în acest scop un teritoriu bun de fructificat.

În ce-i privește pe maghiari, înțeleg că la ei scopurile sunt relativ cristalizate, lucrurile sunt mai demult așezate, rolurile sunt împărțite și există un proiect general relativ coerentși etapizat de acțiune. În acest angrenaj, organizațiile neguvernamentale, care sunt finanțate potrivit scopurilor, au rolul lor precis iar conștiința civică unificatoare este constant alimentată de un set doctrinar livrat programatic.

Arunc, cu acest prilej „mănușa” unui concetățean român de etnie maghiară, să-și spună contra-punctul de vedere; nu are cum să fie decât interesant un dialog, chiar în contradictoriu.

Căci sunt convins că pe acest blog, al paradoxalilor corbi albi, nu putem fi decât cel mult oponenți de idei, în nici un caz adversari și cu atât mai puțin dușmani…






Sus