Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Kontakt / Gropi comune multietnice în Valea Jiului, comemorate împreună

Gropi comune multietnice în Valea Jiului, comemorate împreună

Anul 1916 a fost unul sângeros și în Valea Jiului. Era perioada ciocnirilor dintre gărzile miniere austro-ungare și armata română, aceasta din urmă atacând Valea Jiului prin surprindere. De-a lungul deceniilor s-a găsit greu un unghi de vedere comun care să le permită românilor, maghiarilor și germanilor să-și aplece capul în fața soldaților căzuți la datorie, fără a se ține seama de naționalitatea sau de steagul sub care au luptat. Pentru partea română acest atac din 1916 reprezintă un episod al „reîntregirii neamului”, partea maghiară (austro-ungară) catalogându-l drept „atacarea unei regiuni fără apărare”.



Fotografii: Pálfi-Horváth Áron

În aceste condiții se poate considera ca fiind un miracol, faptul că acum, la 100 de ani de la acel atac, societatățile maghiară și română au avut puterea și mai ales înțelepciunea de a depune împreună coroane la gropile comune din Aninoasa (Aninósza), Iscron (Iszkron), Vulcan (Vulkány) și Lupeni (Lupény).

Ideea acestor comemorări în lanț a fost a reprezentanților maghiarilor din Lupeni, dar cu greu s-ar fi putut realiza, fără sprijinul unui patriot român – localnicul Emil Părău, care a fost un partener empatic în această „manevră cultural-istorică”.

La mormintele, monumentele, crucile de piatră și gropile comune din Vale s-au ținut discursuri în trei limbi (română, maghiară și germană), rugăciuni (reprezentanții confesiunilor românești și ungurești din zonă) precum și onoruri militare. Cei care au luat cuvântul – cu mici excepții – au încercat să vorbească despre ceea ce a fost comun acestor soldați căzuți la datorie, adică moartea eroică pentru patrie.



– Am descoperit din actele vremii o solidaritate foarte bărbătească, ba chiar frumoasă între soldații care se luptau pe viață și pe moarte în Vale, respectiv pe culmile din apropiere – îmi spune Emil Părău, istoric local. – O bună parte a soldaților care au biruit în duelurile izolate dintre văi și stânci, au notat unde zac „colegii de război”, uciși de ei, în numele acestuia. Datorită acestor însemnări, în 1917 s-a reușit identificarea rămășițelor și așezarea lor în gropile comune interetnice...

                                                            ***
La sfârșitul acestei comemorări în lanț din Valea Jiului a avut loc prezentarea Antologiei Corbii Albi 2015, care a fost primită de majoritatea reprezentanților armatei și a clerului cu empatie (unii preoți ortodocși au și cumpărat cartea). Din păcate, o parte a auditoriului s-a simțit lezată în sentimente, respectivii fiind de părere că anumiți intelectuali români vorbesc despre relațiile moderne româno-maghiare fără a vorbi despre ororile celui de Al Doilea Război Mondial, despre Ip și Trăznea.



Prezentarea a avut totuși un final, prezentatorii reușind să aibă ultimul cuvânt, citând patru rânduri din articolul (coautorului antologiei) profesorului Ioan-Aurel Pop: „Cel mai grav lucru, care trebuie schimbat cât de repede, este condamnarea în bloc a popoarelor și națiunilor, ca și blamarea fiilor, nepoților și urmașilor pentru greșelile taților, bunicilor și înaintașilor. La fel, nu se pot caracteriza popoarele după faptele unor indivizi. Nu există pe lumea asta popoare rele și popoare bune! Colectivitățile mari, așa cum sunt popoarele și națiunile, se află deasupra binelui și răului. Adesea, indivizii greșesc, fie că sunt români, fie că sunt maghiari.”




Sus