Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Kontakt / Despre separatismul maghiar

Despre separatismul maghiar

După 1989 societatea română și maghiară din Transilvania avea de ales: se dezvoltă împreună, profitând de această comoară a multietnismului (cu mii de avantaje), sau să se dezvolte separat. Deci, cum vedem, colaborarea ca atare este o posibilitate, și nu mai mult.Dacă îți convine colaborarea accepți, și pui umărul la făurirea ei, dacă nu, îți vezi de treabă.

În România nu există nici o forță majoră care să oblige părțile să colaboreze, dacă această posibilitate prezintă dezavantaje. Școlile mixte ar fi și sunt cele mai moderne variante ale educației prestate. Asta știm cu toții. Dar într-o școală mixtă elevii maghiari își pierd din start dreptul firesc de a-și folosi limba la toate nivelele, toate înscripțiile fiind în română ei simt un disconfort, spunând: „păi dacă avem probleme cu folosirea limbii, hai să mergem la școală separată, unde nu avem aceste probleme”.



La nivel de elevi problemele se pun la fel. Stau cinci băieți maghiari pe coridor, discutând liber, apare un băiat român, se salută, și... trebuie să schimbi limba în română, ca să înțeleagă și noul venit. Această trecere la altă limbă funcționează în majoritatea cazurilor, dar după un timp devine anevoioasă. Elevii maghiari spun: „păi dacă acest băiat nu vrea să învețe 100 de cuvinte în maghiară, ca să înțeleagă în mare ce vorbim, noi îl vom evita discret, că noi vrem să vorbim limba noastră”.

O altă problemă care se ivește în cazul cântăririi colaborării – nu numai la școli ci și la alte forme de organizare – este neîncrederea maghiarilor în promisiunile românilor. Se știe, că se va spune totul va fi bine, bilingvism, multiculturalism,marea cu sarea, iar apoi iese la iveală șmecheria.

Șmecheriile cu care sunt păcăliți maghiarii chemați în colaborare sunt cu miile. Cea mai mare și urâtă păcăleală a fost boicotarea bilingvizării Clujului în 2001, când – conform legii – consiliul local a votat aplicarea legii (în 2001 maghiarii erau 23 la sută din totalul locuitorilor, deci totul era legal), însă autoritățile – cu larga participare a societății românești – a boicotat râzând hotărârea. (Și în aceste zile se judecă acest caz – un caz care a descalificat odată și pentru totdeauna toate laturile societății românești în ochii maghiarilor, deși foarte mulți români s-au situat de partea maghiarilor.

Se pune întrebarea: merită să alegi școala mixtă în detrimentul școlii în predare exclusivă în limba maghiară, când în jurul tău nu se respectă nici o lege esențială legată de drepturile maghiarilor? Cum să ai tu încredere în legi, slogane oficiale, tratate semnate, cartă ratificată, când acestea nici nu sunt cunoscute, dar apoi să fie respectate.

Un caz urât a fost umilierea secuiencei internate la un spital de copii in Cluj, pentru că nu cunoștea bine limba română. Cazul abia ieri s-a încheiat, spitalul pierzând procesul și cu CNCD și cu Parchetul.
Păi atunci de ce ne mirăm, că planul Ungariei de a înființa două spitale maghiare în România (Oradea și Miercurea Ciuc) este primit cu mare bucurie de către maghiarii din Transilvania?

După cum vedem, neîncrederea este cel mai important factor de respingere al acestui proiect „mixt”. Sunt prea multe exemple negative, care atenționează la riscurile majore ale acestor „mixtiuni”.
Cum să aibă maghiarii încredere în promisiunile românilor, după ce o universitate fondată pentru maghiari (UMF Târgu Mureș) a fost cu timpul bilingvizat („mixt”) apoi s-au interzis orele de laborator în maghiară („și mai mixt”), iar acum nici nu mai există linie maghiară acolo, deși legea învățământului permite. Acum e „supermixt”... fără linie maghiară.

Această fugă de la „mixtiunea grijulie” a devenit ceva normal la maghiari. Și-au fondat propriile olimpiade, asociații, burse, proiecte, târguri. În loc de București se orientează spre Budapesta, de unde primesc atenție și bunăvoință.

Presa vehiculează, că datorită politicienilor maghiari există această neîncredere în „raiul mixt”, și că tineretul vrea total altceva. Poate că există astfel de tendințe – de ce nu ar fi –, dar să nu uităm, că în 2016 – deci după 26 de ani de libertate – s-au creat două școli noi ungurești, comasând elevii care învățau până atunci în diferite clădiri. Este vorba despre Gherla și Bistrița.

Dacă și după 26 de ani maghiarii încearcă să evadeze din îmbrățișările grijulii ale societății românești – atunci chiar că sunt mari probleme.

Pentru aceste tendințe de autonomizare – care nu au altceva ca scop, decât supraviețuirea – presa folosește expresia de separare, cuvântul sugerând ceva „antiromânesc”.

Maghiarii nu sunt nici pro- nici antiromâni. Maghiarii își clădesc propria societate. Porțile acesteia sunt deschise pentru oricine – români și maghiari.






Sus