Duminică, 15 Decembrie 2019
Duminică, 15 Decembrie 2019


Kontakt / De ce-mi place Clujul (un episod)

De ce-mi place Clujul (un episod)


Deși îmi place autostrada A3, prefer să trec prin oraș când ajung aproape de Turda. Pentru că e orașul copilăriei și adolescenței tatei și preț de câteva minute, cât durează să-l traversez, simt ceva mai mult decât nostalgia unor vacanțe petrecute aici din copilăria mea.



 Aspecte din Turda (Torda) multiculturală - înscripții bilingve, cultură turistică

De data asta, apropiindu-mă de oraș, am zărit de departe tricolorul fluturând pe catargul său uriaș, din piața de la un capăt al axului Turdei. Și acum chiar mi-a plăcut. Dar cum îl urmăream cu privirea, de aproape, am zărit un panou mare, prins pe o veche fabrică despre care n-am știut niciodată ce face. Îi știam doar imaginea cu cărămidă aparentă, coșul înalt, acoperișul ca-n desenele de altădată. Pe panou scria: 'Fabrica de timp liber' !

Mi-am continuat drumul dar, când am avut prilejul, am căutat și am aflat că e vorba de un centru comunitar (www.fabricadetimpliber.ro), un proiect al Centrului Rațiu pentru Democrație.

Și m-am bucurat că o fostă fabrică de bere, dezafectată, a căpătat un nou sens, a ajuns să ofere unei comunități o alternativă pentru proiecte sociale și culturale. Și, desigur, m-am gândit cum și în Craiova sunt astfel de spații. Dar nefolosite.

Dealul Feleacului are o încărcătură istorică, are și legende urbane, îl cobor având în minte și versul lui Sorescu, despre cum vedea el Craiova dintr-o poziție oarecum asemănătoare.

În Cluj am fost o dată în plus mai atent la trafic pentru că auzisem un reporter, vorbind aprins, la radio. Nemulțumit de traficul sufocant de acum mai multe zile. Indignat de măsurile administrației locale. Era o voce critică. Și o astfel de atitudine, la Radio România Cluj, mă face să ascult acest post de radio pentru că, în comparație cu suratele sale din Craiova sau Iași, dovedește simț civic și un minim curaj al prezentării realității.

Și tot de la radio știam de Gara Mică, despre cum clădirea devenită nefolositoare pentru CFR, la un pas de gara clasică, este solicitată de primărie pentru a trece în patrimoniul public, cu destinație culturală.

Și chiar am văzut în sala circulară, cu o anume anvergură, rânduri de scaune moderne, albe, am vazut un proiector și un ecran. Am văzut fotografii semnate Adi Bulboacă, dintr-o expoziție dedicată căilor ferate și oamenilor acestora. Am văzut șevalete și pânze și pensule și tuburi cu vopsea. Lucrări în diferite stadii de execuție, pregătindu-se pentru vernisajul de la final de octombrie.

Am văzut tineri artiști oferind un pahar cu ceai cald într-o sală încă neîncălzită la propriu dar care are deja căldura, la figurat, a celor care au idei și vor să ofere și să propună altora să intre în dialogul artelor.

E un spațiu alternativ care polarizează și teatrul, Andrei Măjeri anunțând deja un spectacol-lectură.

Clujul are și, deja celebră, Fabrica de Pensule, are și alte spații și, totuși, încă e nevoie pentru un public, în special tânăr, care vrea și poate să creeze.

Și nu mai spun că fac o paralelă cu Craiova și încremenirea ei în ceea ce privește spațiile culturale.

Întâmplarea a făcut ca, întors acasă, mergând la vernisajul unei expoziții de sculptură, să rămân într-un dialog despre Cluj.

Pe de-o parte pentru că s-a vorbit despre o replică între aceste orașe în privința a două nume mari de artiști: Mircea Roman și Virgilius Moldovan. Fiecare a expus și la Cluj, a expus și la Craiova. Și nu a fost la fel pentru a intervenit creativitatea curatorială.

Iar pe lângă Virgilius Moldovan, cu încă plăcutul accent de Ardeal (Brașov-Cluj), am cunoscut un tânăr care a adăugat pe lista mea de repere clujene încă altele.

Kopacz Kund mi-a vorbit despre casa Tranzit (www.tranzithouse.ro) - foto stânga -, alt spațiu alternativ pentru proiecte sociale și culturale.

Și despre teatru alternativ și despre indignări și terapii sociale. Și am găsit că avem referințe comune vizavi de Kőrösi Csoma Sándor (Alexandr Csoma de Körös, părintele tibetologiei) și călătoria sa inițiatică în Tibet, și câte și mai câte, până și gazda mea de acum, 'Corbii Albi'.





Sus