Luni, 23 Septembrie 2019
Luni, 23 Septembrie 2019


Kontakt / De ce nu este România altfel?

De ce nu este România altfel?

Istoricul român Lucian Boia a publicat o lucrare în care răspunde întrebării pe care o pune în titlul cărții: De ce este România altfel?” În cele ce urmează nu voi comenta răspunsul la această întrebare, care este dat dintr-un punct de vedere istoric și într-o manieră destul de controversată, așa cum autorul a înțeles de-a lungul timpului, în toate cărțile sale, să-și atragă succesul la publicul larg, neavizat, tratând diverse evenimente din istoria românilor.

Voi încerca, în schimb, să dau un răspuns mai neconvențional negației acestei întrebări.

Din punct de vedere științific, arhitectura creierului uman are doi autori: genele care construiesc o parte fundamentală a acestei arhitecturi, comună la toți indivizii, și mediul în care individul trăiește.

Concluzia este evidentă: atributul altfel” din punct de vedere neurologic este dat de mediu, atât de cel fizic-natural (trăiești într-o regiune foarte caldă sau foarte rece, sau cu temperaturi intermediare), cât și de cel socio-cultural (contextul, colectivitatea în care se dezvoltă individul).

Mediul este cel care face ca structura circuitelor fiecărui creier să fie individuală și unică, reflectând istoria și condițiile acelui organism.

Din acest punct de vedere, dacă comparăm omul cu o clădire, putem să construim următoarea imagine plastică: clădirile care reprezintă toți oamenii, indiferent de rasă, sex sau etnie au fundațiile asemănătoare, însă, începând cu primele nivele ele încep să nu mai semene între ele. Fundațiile sunt date de gene, iar nivelele care se construiesc pe aceste fundații sunt influențate de mediu. Unele clădiri pot să aibă mai puține etaje, altele mai multe, cu apartamente mai mici sau mai spațioase, în funcție de mediul în care se înalță ele.



Să restrângem acum cadrul acestei imagini planetare fictive în care apar numai clădiri, la continentul european. Imaginați-vă harta politică a Europei cu toate țările sale. În toate aceste țări, pe oricare am alege-o, inclusiv România, vom observa oameni-clădiri de toate înălțimile și formele, dar vom mai face și o observație de detaliu. În funcție de tradițiile culturale ale acestor țări, (și aici includ religia, educația, sitemul politice, în general toate elementele de civilizație care au contribuit de-a lungul istoriei la definirea culturii unui popor) clădirile respective vor avea culori și nuanțe diferite.

Spre exemplu țările din vestul Europei vor avea nuanțele aceleiași culori, la fel cum cele din Estul Europei vor avea nuanțele unei culori diferite.

Și ce concluzii poți să tragi privind o asemenea imagine?

Că toate țările sunt într-un grad mai mare sau mai mic altfel” unele față de altele. Într-un grad mai mic, dacă faci comparație între țări care fac parte din aceeași zonă culturală, sau mai mare dacă faci comparație între țări aflate în zone culturale diferite.



Că România nu face excepție de la această regulă, deci nu este o țară altfel decât celelalte.
Că a fi altfel” ca țară depinde de contextul politic și cultural în care te afli.
Că a fi altfel” ca individ depinde de mediul în care te naști și te dezvolți, cu alte cuvinte de cultura în care trăiești și implicit de țara și poporul din care faci parte.
Că independent de țara și poporul din care faci parte, te poți clădi mai scund sau mai înalt în funcție de cât efort investești în dezvoltarea ta.
Că toate țările au oameni-clădiri mai scunzi sau mai înalți, dar în cele cu un nivel de educația mai mare sunt mai numeroși oamenii-clădiri mai înalți.
Că în țările unde corupția e la ea acasă, clădirile-oameni cu bulină roșie care stau să cadă sunt mai multe decât restul.
Că în țările unde biserica și societatea civilă și-au asumat un rol social numărul clădirilor-oameni fără acoperiș este mult mai mic.

Că oamenii-clădiri care se înalță peste norii țărilor lor sunt din ce în ce mai mulți și că orașul continental pe care îl ridică ei acolo sus va fi orașul viitorului în care cărțile de genul celei amintite la începutul acestui articol nu vor mai fi niciodată la modă.








Sus