Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Kontakt / Apateu (Körösszegapáti) – „Roșul există în amândouă”

Apateu (Körösszegapáti) – „Roșul există în amândouă”

Școala românească din Apateu (Körösszegapáti) este una dintre cele mai moderne instituții cu caracter românesc din Ungaria. Dacă în majoritatea localităților locuite de români pedagogii ne-au primit cu neîncredere – fiind obișnuiți cu presa de scandal –, aici chiar directoarea este sunată de profesoara Pintye Edit, întrebând-o dacă ne permite să vizităm câteva clase din clădirea modernă a școlii.

Până sosește directoarea stăm de vorbă cu copii care se bucurau de vacanța de vară care la 1 septembrie se va termina. O parte dintre copii știu un pic românește, alții se consideră maghiari cu rădăcini românești – un fenomen care este firesc în regiunile unde conviețuirea are și valențe politico-istorice. Copii veseli, părinți zâmbitori – o atmosferă care diferă esențial de cea găsită în nordul traseului nostru, localități izolate socio-cultural, unde nici chiar polițiștii comunitari nu prea știu ce se întâmplă în satele vecine, confundând cetățenia cu naționalitatea și școala bilingvă (unde se predă totul în română) cu cea de curriculum, unde se predă și limba română în 5+1 ore pe săptămână.



Nostalgia anilor cât am fost profesor la secții maghiare și clase românești din Transilvania scoate din mine pedagogul. Hai să examinăm un pic copii din Apateu...

– Auziți, cine îmi spune care e diferența dintre steagul maghiarilor și al românilor?

Copii nu prea dau din coate să-mi răspundă, toți trag cu ochiul undeva în spatele meu.

– Ei, vreți să copiați... – zâmbesc la ei, dar după câteva minute îmi dau seama că elevii prinși în ofsaid încearcă să dea răspuns „citind” culorile de pe drapelele arborate pe primăria din Apateu: unguresc, românesc și UE.

– Roșul există în amândouă – strigă un băiețel, apoi fuge să-mi arate frățiorul din cărucior.



Între timp sosește directoarea Vad Erzsébet care ne conduce prin săli cu maximă încredere. La un moment dat mă opresc și scot aparatul foto.

– Ce ați găsit așa interesant? – mă întreabă directoarea zâmbind.

– Am un sentiment de délàj vu – îi răspund. – Anul trecut când portalul nostru a efectuat un maraton de reportaje printre românii, maghiarii și ucrainienii din Transcarpatia (Ucraina), exact așa de afectat m-am oprit în sala de ședințe a primăriei din Solotvino (Slatina), în fața geamului principal, holbându-mă la steagurile maghiarilor și românilor fluturând de-o parte și cealalaltă a geamului... Acum iarăși mă cuprinde aceleași emoții...



– Da, aici nu e o problemă să te identifici cu steagul națiunii tale. Ungurii îl au pe al lor, românii pe al lor...

Cât timp ne uităm prin clase, fotografiind planșe în limba română, sosește mica „stea” a școlii, Papp Réka, de 8 ani, care a câștigat locul doi la Concursul pe țară (Ungaria) al poveștii românești.



Cât timp ne uităm prin clase, fotografiind planșe în limba română, sosește mica „stea” a școlii, Papp Réka, de 8 ani, care a câștigat locul doi la Concursul pe țară (Ungaria) al poveștii românești. Merge cam greu conversația cu Réka, ea având tentația de a schimba discuția în limba statului.

– Nu, nu, nu vorbim ungurește! Dacă începeți să vorbiți și între voi limba statului, ați și pornit pe calea asimilării – îi explic Rekăi.

Săraca de Reka se sperie de atâția oameni serioși care – iată – au început să fie deodată așa serioși, și se apucă de recitat povestea cu țapul, berbecul, gâsca și motanul. La început parcă înțeleg textul, apoi cuvintele ei prind accente puternice. Oricum un singur lucru totuși am înțeles din poveste: țapul, berbecul, gâsca și motanul erau mari prieteni. Deci – probabil – povestea nu se poate termina altfel, decât bine, ca ... între prieteni.

Întroducând datele școlii românești din Apateu în baza noastră de date (areal de acoperire, microbuze, cadre, secția la care își continuă studiile, gradul de asimilare, etc.), aud o voce slabă lângă mine. E Réka. Roșie la față. Simt că roșesc și eu – am uitat de săraca fată, adâncindu-ne cu adulții în niște probleme grele.

Roșii amândoi la față.

– Spune Réka dragă?

– Mehetek haza?





Sus