Sâmbătă, 24 August 2019
Sâmbătă, 24 August 2019


Kontakt / Doamne, ocrotește-i pe români; Isten áldd meg a magyart!

Doamne, ocrotește-i pe români; Isten áldd meg a magyart!

La finalul Zilelor Culturale Maghiare din Cluj, ediția a 7-a pot spune că nu am decât un singur of, acela de a nu fi prins un loc în fața scenei, la reprezentația de gală a spectacolului Hunyadi László - operă de Erkel Ferenc, oferit de Opera Maghiară de Stat din orașul nostru. Dar acum ce să fac? Nu ar fi corect să mă plâng de numărul prea mic al scaunelor, având în vedere faptul că am ajuns în centru cam pe ultimii metri, iar la spectacolele acest gen, susținute de Opera Română, caut locuri convenabile cu cel puțin o oră și jumătate înainte de momentul anunțat.

Prin urmare, m-am consolat ascultând uvertura, după care m-am plimbat pe străzile pline de viață, gândindu-mă la discursul chibzuit, pe tema Cluj – Kolozsvár – Klausenburg 700 al viceprimarului, doamna Horváth Anna. Am urmărit cu atenție acest discurs, pe care l-am găsit foarte potrivit.



Mai mult, a doua zi am revenit în centrul urbei și am zăbovit mai bine de o oră în fața manuscriselor angevine și nu numai, expuse la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, în cadrul expoziției dedicate celor 700 de ani surși de la ridicarea Clujului la rang de oraș (curatori: Mitu Melinda, istoric, Radu Lupescu, istoric, Flóra Ágnes, arhivar; Organizatori: Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Direcția Județeană Cluj a Arhivelor Naționale, Asociația Clujul Comoară). Pentru cei interesați, dar mai ales cei ce au dubii, expoziția rămâne deschisă până în 4 septembrie a.c.



Eu m-am simțit bine și la aceasta ediție a Zilelor Culturale Maghiare. Știți, în fiecare an, timp de o săptămână, într-un fel anume redevin copil. În minte îmi revenin clișee, frânturi de discuții, tipuri de oameni, pe scurt Clujul de acum jumătate de secol. Ce bine e când ne bucurăm împreună!

Dintre toate evenimentele la care am luat parte, unul singur m-a mișcat până în adâncul sufletului.

Este vorba despre expoziția bilingvă dedicată lui Márton Áron episcop romano-catolic al Diecezei de Alba Iulia, din 1949 ridicat la rangul de arhiepiscop „ad-personam” de către papa Pius al XII-lea.

Personalitate complexă, Márton Áron, considerat în perioada interbelică de către autoritățile române „un dușman neîmpăcat a tot ce este românesc” a demonstrat posterității că pentru ardeleni perioada 1940-1944 nu a însemnat doar Horthy și Antonescu ci mai degrabă nenumărate destine frânte. În opinia mea, toți ar trebui să-l privim ca pe un OM ce a găsit tăria de a opune împilatorilor.

Ce aș putea să spun despre un maghiar ce a fost declarat persona non grata în teritoriul controlat de Ungaria pentru că la 18 mai 1944, în Biserica Sfântul Mihail din Cluj, și-a ridicat glasul somând societatea maghiară să ajute evreimea adunată în ghetouri și aflată în fața deportării și care la 11 octombrie 1948 a trimis o pastorală clerului din eparhie, în care afirma: „Tragedia fraților noștri greco-catolici ne face clar faptul că zilele martiriului ne așteaptă și pe noi”?

Eu unul, îl privesc ca pe un martir al Ardealului, alături de cardinalul Iuliu Hossu și de toți cei știuți ori neștiuți ce au pătimit în secolul trecut. Cu gândul la toți aceștia, nu pot încheia această scurtă înșiruire de note decât într-un singur mod:

Doamne, ocrotește-i pe români; Isten áldd meg a magyart!




Sus