Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Kontakt / Cele șapte veacuri de singurătate ale orașului Kolozsvár

Cele șapte veacuri de singurătate ale orașului Kolozsvár

La o masă rotundă ad hoc cu tineri români am pomenit de săptămânile viitoare, când orașul Kolozsvár va sărbători (în 20 august) 700 de ani, de când regele Ungariei Carol Robert de Anjou a ridicat localitatea la acest rang. Tinerii români stăteau uimiți, întrebându-mă: „chiar există dovezi că acum 700 de ani acest oraș a fost ridicat la acest rang”?

Nu știam să râd sau să plâng la această întrebare sinceră și deloc răuvoitoare, care reflecta într-un fel atmosfera de bază a societății românești, zdruncinată de neîncrederi, manipulări, minciuni, piperată de o întreagă armată de politicieni votați de lume și prinși în offside, cheltuind cu mare poftă banii publici.

Le-am arătat tinerilor sigiliul orașului, documentul elegant al ridicării la rang de oraș. Le-am arătat și stema, cea cu trei turnuri, pe care o mai putem vedea pe clădirea fostei Városháza (sediul de pe Unirii 1-2 al primăriei) și obeliscul Karolina. Când am spus, că stema orașului a fost schimbată de administrația Funar, fiind înlocuită cu un desen care nu are valoare istorică, ba mai mult, nu este aprobat de specialiștii în heraldică – tinerii iar m-au întrebat: „chiar există dovezi, că noua stemă a Clujului este ilegală? De ce nu se trece la cea veche?”

Când le-am spus de orașul clădit de maghiari și sași... despre maghiari care știu aproape toate clădirile din centru după fostul proprietar fondator..., când le-am spus de primarul Linczegh János (http://corbiialbi.ro/index.php/compas/117-curajul-unui-jude-povestea-lui-linczegh-janos/), care a salvat orașul de turci... despre începutul secolului 20, când Kolozsvárul încerca să concureze arhitectural cu Budapesta, fiind convins că o ajunge în urmă... După toate astea tinerii români m-au întrebat: „noi românii de ce nu sărbătorim 700 ani Kolozsvár? De ce nu trecem la stema oficială? De ce nu vorbim de Kolozsvár, clădit de maghiari și sași. Ar fi oare rușine?”

Nu vroiam să bulversez și mai mult acești tineri subinformați – ca și alte milioane în România –, nu am vrut să le spun, că în 2001, în Cluj, maghiarii reprezentau încă 23 la sută din populație, însă legea 20 la sută a fost boicotată, așteptând ca numărul lor să scadă sub acest procent, iar apoi să se spună: „Ciu-ciu maghiarilor”.

     

Temesvár – un oraș care își respectă blazonul. (Dezvelirea oficială a bustului Carol Robert de Anjou)


Nu vroiam să spun de o societate românească cu exigența scăzută, care trage din umeri, când aud de procesul prin care maghiarii își cer măcar o tăbliță bilingvă la intrarea în oraș. (Bilingvizarea inscripționării instituțiilor s-a dus pe apa sâmbetei, sub ochii unei societăți românești apatice.)




Temesvár – un oraș care își respectă blazonul. (Înscripții bilingve fără procese și boicot de tip "ciu-ciu ungurilor")


Le-am propus tinerilor să caute date despre orașul de 700 de ani și să se uite la frontispiciul clădirilor care poarta anul în care au fost ridicate. Și desigur, să participe simbolic la sărbătoarea din 20 august.

Ca să nu fie așa singuri maghiarii în orașul pe care l-au clădit.




Sus