Luni, 11 Decembrie 2017
Luni, 11 Decembrie 2017


Kontakt / Scrisoare din Germania târgumureșenilor vechi și noi

Scrisoare din Germania târgumureșenilor vechi și noi

Stimate Domn Szabó Csaba!

Am citit articolul Dvs. (http://corbiialbi.ro/index.php/contact/679-la-5-minute-de-la-iesirea-din-hora-etnica-de-la-targu-mures/) și vă felicit pentru obiectivitate!

De 18 ani sunt stabilită în Germania și vă scriu dintr-o Germanie care e confruntată, cum prea bine știti, cu problema integrării migranților din zona afro-asiatica... și din această perspectivă situația din orașul meu natal mi se pare grotescă, adică îmi pun întrebarea dacă și după 18 ani mai exista o astfel de situație manipulată... ("Ott vagyunk ahol a part szakad?"). Am citit articolul Dvs. cu mare strângere de inimă.

Sunt tîrgumureșeancă de 7 generații atestate scriptic (un stră-străbunic de-al meu pe linie paternă) a fost intendentul contelui Teleki Sámuel (cancelarul Transilvaniei și fondatorul Bibliotecii Teleki).



Eu aparțin ca și Dvs. generației 1965, am trăit evenimentele tragice din martie 1990.... e stupefiant că se vorbește de cucerirea și recucerirea orașului! Eu care provin dintr-o familie mixtă de mai multe generații cu tați români și mame maghiare îmi pun întrebarea dacă se mai ține cont și de aceasta categorie "zebră".

Facem parte dintr-o categorie care sufletește e dublu atinsă, ne-am iubit în egală măsură mamele și tații și ne doare dublu dacă constatăm jigniri și insulte reciproce, că nu ne simțim mai oameni dacă ne batem în piept cu românismul sau maghiarismul... îmi ramân veșnic în amintire scene din adolescență și mai târziu din martie în care am fost tratați ca un fel de "outsideri", de "neintegrați", "stigmatizați" de parcă am fi fost o trădare personificată pentru că suntem ceea ce suntem… în fine, în Tîrgu Mureș, printre maghiari am fost român și între români am fost maghiar. In București unii colegi de facultate m-au întrebat dacă sunt "bozgoră"... am impresia că suntem uitați, se uită că și noi suntem tîrgumureșeni, că ne iubim în egală măsură orașul natal. Perfect de acord că "pentru cei vechi" orașul nu mai este ce a fost.

 Părinții mei și-au trăit anii adolescenței și maturității încă, într-un oraș modern, monden, cosmopolit, care ținea pasul permanent cu noul și moda dictată de Vest... fără a uita tradițiile și valorile etice perene, de acel statut aparte de a fi tîrgumureșean dar această situație s-a schimbat radical.

A urmat o ruralizare profundă și ca mentalitate odată cu industrializarea forțată în comunismul lui Ceaușescu la care a urmat valul de emigrări masive a tîrgumureșenilor din anii 1970-1990.

Vechile familii nu mai există... sau oricum e o specie pe cale de dispariție septuagenari, octogenari modești, umili, săraci, care nu mai au nici un cuvânt de spus, care nici măcar nu-și mai exercită dreptul de vot și care se rezumă să trăiască din amintiri de pe vremea tinereții lor... tot atât de adevărat este că "celor noi, spiritul orașului nu le spune nimic". Sunt tot aceeași categorie lesne de manipulat de cei care au interese... ca de fiecare dată, politicul își urmează traiectoria bine determinată și montată pe seama maselor ruralizate egal dacă sunt români sau maghiari... e foarte trist ceea ce se întâmplă și regret enorm!

Vă felicit pe Dvs. și în egală măsură pe toți colaboratorii Dvs. Mult succes în continuare! 

Cu stimă,
Tisztelettel,
Adriana Medve
Stuttgart, Germania





Sus