Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Kontakt / Fără cartea maghiară

Fără cartea maghiară

În România a fi patriot înseamnă de obicei să pui bețe în roata strategiei de autoorganizare și supraviețuire a maghiarilor. Foarte rar în România, ca un politician să nu devină șovin atunci când această atitudine i-ar aduce voturi. Pe masa de cărți a jocurilor politico-electorale a și dispărut noțiunea de maghiar din Transilvania, de când Nicolae Iohannis a întrodus sintagma de „toți suntem români”.

În aceste condiții, când chiar liberalismul românesc – ca și noutate mondială – și-a dezvoltat aripa șovină, este pasăre rară acel politician, care în campania electorală să riște să se prezintă în fața electoratului ca un candidat care nu urăște din start maghiarii. Ba mai mult, acești politicieni tineri au și în programul lor capitole care se referă la problemele specifice ale maghiarilor.

Trei candidați sunt în Transilvania care se ridică mult deasupra firavelor încercări de a porni un dialog normal româno-maghiar bazat pe căutarea orizonturilor comune și nu pe obstrucționarea reciprocă a părților care stau la masa cărților de joc.
Mădălin Guruianu (foto stânga) a pornit poate cea mai frumoasă campanie electorală a tuturor timpurilor postdecembriste, bazându-se pe setea regiunii de a trăi cu speranța unei vieți mai bune. Seria de fotografii cu tinere fetele din Sfântu Gheorghe mi-a adus aminte de perioada în care activam voluntar în organizarea maghiarimii dispersate din Transilvania. Ajungând în satele unde maghiarii puteau fi numărați pe două mâini, mi s-a strâns inima (pericolul dispariției unei comunități m-a îngrijorat întotdeauna).

Retorica sa pro – româno-maghiară este exemplară într-o lume românească, unde multiculturalitatea este de fațadă (ca și multe alte lucruri în România).

Al doilea candidat care reprezintă un proiect electoral româno-maghiar este Dan Mașca (foto dreapta), liderul Partidului Oamenilor Liberi din Târgu Mureș.

Într-o lume a compromisurilor verticalitatea lui Mașca este uimitoare.

Respingând orice compromis legat de viziunea sa despre o societate într-adevăr democratică bazată pe acele idei pe care s-au clădit baricadele din 1989, Mașca pare pentru mulți un naiv simpatic, care încă nu s-a întâlnit cu balaurul național-tradițional român cu trei capete, care poartă numele de compromis-corupție-delăsare.

Însă cei care îi citesc postările și încep să înțeleagă retorica sa absolut nouă – viitor nu român sau maghiar în Târgu Mureș, ci orizonturi COMUNE româno-maghiare – încep să simtă, că ceea ce a pornit Dan Mașca la Târgu Mureș, poate fi conceput ca un nou decembrie 1989: revoluție târgumureșeană de genul „azi aici, mâine în toată țara”.

Și Clujul și-a găsit în fine candidatul român care nu joacă filcău cu cartea maghiară. Este vorba de Liviu Alexa (foto stânga).

Prima sa idee legată de multiculturalism real a fost șirul de busturi ale personalităților sași, maghiari și români care au marcat orașul – un șir de busturi care ar fi pornit o adevărată revoluție a patriotismului local, oferând șansa tinerilor români de a recunoaște de exemplu legătura dintre bustul arhitectului Pákey Lajos și clădirile impozante legate de numele lui: Chios, Casino, Brassai, New York (Continental), etc.

Confirmarea retoricii sale pro – româno-maghiară a sosit însă prin declarația dată exclusiv pentru Corbii Albi:

„Eu aș pune mâine plăcuțele bilingve. Nu pentru că vorbesc maghiara, și chiar vorbesc, ci pentru că acest oraș trebuie să inceteze cu atitudinele de intoleranță față de etnie” – spunea Liviu Alexa.

Guruianu, Mașca și Alexa – trei candidați interesanți, care o să aibă destul de lucru și după alegeri, deoarece lumea care îi votează va fi foarte exigentă la realizarea proiectelor propuse.

Examenul adevărat pentru ei va fi prima tentație de a te pune la masă la un filcău patriotic… având de ales între idealuri și principii respectiv cartea maghiară, ca și compromis pentru a putea păși înainte…









Sus