Duminică, 25 August 2019
Duminică, 25 August 2019


Kontakt / Teodor Mărgineanu – eroul uitat

Teodor Mărgineanu – eroul uitat

Acum câteva zile căutam materiale legate de istoria orașului Gherla și am dat peste un nume cunoscut: Teodor Mărgineanu. Cândva, acum câțiva ani am citit povestea lui, apoi am uitat de el. Ca mulți alții...

Teodor Mărgineanu era un băiat de la țară, părinții lui fiind țărani fără avere. Una dintre căile de scăpare din sărăcie era armata, iar tânărul Teodor a profitat din plin: absolvise școala de ofițeri de la Sibiu și se afla în fața unei vieți confortabile, liniștite, fiind trimis la unitatea din Prundu Bârgăului. Zona, cândva una dintre centrele rezistenței anticomuniste, era deja pacificată, astfel, militarii aflați aici nu aveau mare lucru de făcut, viața urmându-și cursul firesc. Mărgineanu își vedea și el liniștit de treburile lui: era logodit cu o fată din localitate și își planifica nunta.

Viața lui s-a schimbat însă radical în toamna anului 1956. Cu toate că era în slujba Armatei Române care avea menirea să se asigure că regimul comunist nu va fi pus în pericol, el asculta des stația radio Europa Liberă, lucru interzis la vremea aceea.



În 1956 avea ce asculta: în Ungaria izbucnise o revoluție anticomunistă. Teodor Mărgineanu urmărea cu sufletul la gură, ceea ce se întâmpla dincolo, sperând că forțele sovietice, printr-un miracol, vor fi învinse. Acest lucru nu s-a întâmplat și revoluția maghiară, spre dezamăgirea tânărului de 23 de ani, a avut un sfârșit tragic.

Mărgineanu însă nu a renunțat la ideea eliberării: inspirat de revoluția ungară, în noiembrie 1957 a început să-și organizeze propria revoluție. Curând el a reușit să convingă nu mai puțin de 14 camarazi, subofițeri și soldați, să i se alăture, aceștia depunând jurământ că-și vor apăra patria și-i vor alunga pe dușmanii care au subjugat țara.

Planul era unul pe cât de grandios, pe-atât de naiv: în noaptea de 17/18 decembrie 1957 el urma să se autopromoveze colonel (chiar și-a cumpărat stele pentru acest rang) și să preia controlul unității militare prin arestarea ofițerilor, apoi dorea înarmarea propriilor oameni și convingerea soldaților încă neimplicați. Ar fi urmat eliberarea deținuților politici din închisoarea din Bistrița (alte surse susțin că intenționa să atace și închisoarea din Gherla) și marșul spre București în două coloane care întărite cu militarii și civilii care i-ar fi urmat, aveau punct de întâlnire Brașovul.

Din păcate, însă pentru acest suflet romantic planul lui era compromis încă de la început: unul dintre cei implicați în conspirație era omul Securității și a raportat imediat planul care amenința siguranța regimului, arestările începând imediat.



Mărgineanu, în prima fază a reușit să scape, dar a fost prins până la urmă și închis la Gherla, fiind condamnat la moarte. El a fost luat într-o noapte întunecată din celulă, dus undeva în pădurile din jurul orașului și executat, trupul lui zăcând și astăzi într-un loc nemarcat. Avea doar 24 de ani.

Nici discipolii lui nu au fost iertați: au fost arestate și torturate peste douăzeci de persoane, majoritatea primind pedepse grele.

Foarte curând, însă această jertfă pentru libertate a fost uitată. Numele lui Mărgineanu a fost redescoperit abia în ultimii ani de către un istoric maghiar. El a fost decorat post-mortem de Ungaria, iar în România au apărut, sporadic, doar câteva articole despre el.

Momentan nicio stradă nu-i poartă numele și niciun monument nu a fost ridicat în cinstea lui. Poate, totuși, într-o zi românii vor învăța să-și respecte adevăratele valori, iar atunci și acest tânăr idealist își va ocupa locul cuvenit în panteonul eroilor…






Sus