Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Kontakt / Soarele votului etnic începe să apună

Soarele votului etnic începe să apună

Pentru a primi informații de prima mână despre fenomenul votului etnic – un fenomen care are la bază printre altele și „pericolul maghiar” respectiv „pericolul român” – am petrecut o săptămână întreagă comentând și conversând aprig pe diferite pagini de grup. În grupurile maghiare s-a observat o dinamică mult mai mare ca în cele românești, maghiarii fiind mult mai critici din fire. Într-o tematică electorală participau chiar 100 de persoane, moderările fiind așa de bune, încât rata troll-ilor era aproape zero.

Pe paginile românești discuțiile au fost puțin mai liniștite, îmbibate cu ironii și umor negru, dominate de acel joc pe net, în care îți poți face candidaturi proprii la alegerile locale, cu o poezioară ironică.

        

Mesajul paginilor românești era unul mai pesimist decât cel al maghiarilor, dând impresia că românii sunt mult mai apatici decât maghiarii, fiind apăsați de ideea că nimic nu se poate schimba în România. Un fenomen observat numai la români este votarea multiplă, adică ștampilarea a mai multor nume ale candidaților în semn de protest față de situația semidemocratică a României și de lipsa orizonturilor.

Una dintre cele mai aprinse dezbateri comunitare se desfășura la cei din Țârgu Mureș, unde prin apariția carismaticului Dan Mașca în fruntea unui partid româno-maghiar nou înființat, românii și maghiarii s-au găsit într-o situație nouă. Sunt puși în situația de a alege între votul etnic – adică românii îi votează pe români indiferent dacă sunt capabili sau nu, iar maghiarii pe maghiari, din aceleași considerente – sau să înceapă o viață nouă, votând după valoarea și programele candidaților cu adevărat independenți.

La Târgu Mureș maghiarii sunt deja pe cale să se rupă de tradiția votului etnic, unii maghiari declarându-se adepții liniei româno-maghiare în detrimentul UDMR-ului. Din discuțiile „intramaghiare” aprige, s-a conturat și nivelul nemulțumirilor generale față de conducerea urbei, fără a se face diferență între prestațiile consilierilor români sau maghiari. Situația de la Târgu Mureș – discuțiile on line în care se angajează sute de maghiari, având fiecare observații la subiect – denotă o sete a comunicării care sugerează că lipsa comunicării reale „intramaghiare” sau îndreptate spre noua majoritate românescă din oraș este o problemă.

        

Un fenomen la fel de interesant se desfășoară și la Sfântu Gheorghe, unde – deși paginile de acolo nu sunt așa dinamice ca cele din Târgu Mureș – se conturează primele forme ale colaborării electorale reale româno-maghiare. Conform sondajelor și retoricii dezbaterilor civice electorale, cel puțin 5% dintre maghiari intenționează să voteze un candidat român, cu ideea de a îl ajuta să devină viceprimar.

Foarte interesantă este logica simplă prin care se explică acest gest: ungurul nostru tot iese primar din prima tură… de ce să nu-i ajutăm și pe minoritarii români să aibă o reprezentare mai mare în consiliu, dacă ceea ce vor ei e ceva nobil … să lupte pentru aplicarea legilor referitoare la relațiile interetnice? Oglinda acestei gândiri apare și la Cluj, unde un grup de români militează pentru „votul încrucișat”, adică votarea candidaților maghiari, tot cu ideea că „românul nostru tot iese primar din prima tură… de ce să nu-i ajutăm și pe minoritarii maghiari să aibă o reprezentare mai mare în consiliu, dacă ceea ce vor ei e ceva nobil… să lupte pentru aplicarea legilor referitoare la relațiile interetnice?”

Un aspect îngrijorător este însă subinformarea generalizată, neobservarea diversiunilor, nerecunoașterea prezenței la aceste conversații a agenților care apar câte doi, distrugând ceea ce au clădit predecesorii lor zile întregi, iar după ce au făcut diversiunea, dispar fără urmă, nepermițându-le comentatorilor să-i întrebe de unde au informațiile cu care au exploatat încrederea reciprocă româno-maghiară.

    

Studiind fenomenul votului etnic în oglindă, prezența femeilor în politică arată că acestea la „votul încrucișat” sunt lidere. Două exemple elocvente din Târgu Mureș respectiv Cluj: între candidații partidului româno-maghiar din Târgu Mureș este o femeie dinamică, iar în județul Cluj un partid român are ca lider pe afișe o unguroaică (naționalitatea i-a fost verificată ușor de Corbii Albi, prin postarea unui comentariu în maghiară pe pagina fanilor săi români, comentariu la care s-a primit răspuns).

Votul încrucișat este prezent și la partidele regionaliste. La Cluj, liderul unui partid maghiar este sprijinit de regionaliștii români care nu au cu cine să voteze, partidele românești evitând tematica regionalizării.

În concluzie: soarele votului etnic apune, însă pentru asta e nevoie de timp și de o comunicare reală între comunități. Maghiarii trebuie să înțeleagă că nu „românii” obstrucționează aplicarea legii 20, ci o parte din personalul administrativ, iar românii trebuie să înțeleagă la rândul lor că ungurii nu „vor Transilvania” și că sloganurile de acest gen sunt născocite de oameni care nu s-au uitat în viața lor pe harta etnică a regiunii.









Sus