Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Kontakt / De data asta, eu știu cu cine votez!

De data asta, eu știu cu cine votez!

La scurt timp după mutarea mea din București la Sfântu Gheorghe, am ajuns să îl cunosc pe primarul Antal Árpád, care m-a suprins plăcut prin multitudinea de calități de politician pe care le-am remarcat pe măsură ce am dialogat cu dumnealui. Cunoscându-l treptat, am descoperit nu doar un om cu un aspect atent îngrijit, ci și un politician abil, capabil să ofere răspuns la orice întrebare, în orice moment, un om mereu cu zâbetul pe buze, implicat în soarta orașului pe care îl gestionează deja de două mandate și pe care l-a modificat vizibil în sens pozitiv, un intelectual ale cărui discursuri sunt mereu structurate logic și ale cărui argumente sunt adesea construite solid de o minte ageră.



Nu o dată mi s-a întâmplat ca, discutând cu Antal Árpád, să mă las distrasă de o întrebare care îmi sâcâia mintea, nepermițându-i să se concentreze: este acest om, care vorbește o română impecabilă, același cu personajul șovin și naționalist despre care am auzit că urăște românii? Întrebarea se contura cu atât mai pregnant, cu cât observam că Antal Árpád era unul dintre puținele persoane publice care, invitate la un eveniment la care participanții sunt preponderent maghiari, vorbesc și în limba română din respect pentru unul, doi sau trei români pe care îi remarcă sau bănuiesc că sunt de față printre numeroșii coetnici.

Că Antal Árpád e sau nu șovin nu am reușit să aflu până în prezent căci prin comportamentul său nu mi-a demonstrat niciodată că ar fi. Personal, nu am simțit nicicând că ne detestă, pe mine sau pe colegii mei români, pentru vina de a fi de altă etnie decât a sa. Iar dacă știe să își țină în frâu resentimentele în felul în care a făcut-o în decursul multiplelor noastre întâlniri, înlocuind o eventuală ostilitate cu eleganța și deschiderea spre noi, atunci e cu atât mai demn de admirație.

Dar, ca să nu o mai lungesc prea mult, voi trece la mărturisirea pe care țin cu tot dinadinsul să o fac aici. De când l-am cunoscut pe Antal Árpád, mi-am repetat că, la momentul alegerii primarului în 2016, eu îi voi acorda fără ezitare votul meu. În ciuda promisiunii pe care mi-am făcut-o, astăzi mă văd însă obligată să îmi schimb decizia și să îi acord votul meu unui alt candidat. Este vorba despre Mădălin Guruianu, un om pe care urbea îl cunoaște bine în urma multitudinii de proiecte pentru tineri desfășurate de-a lungul timpului, a implicării sale în numeroase proiecte legate de dezvoltarea orașului, dar mai ales pentru convingerea sa obsesiv exprimată că împreună – adică români și maghiari – putem fi mai buni.

Contrar concluziei pripite care s-ar putea desprinde în urma răzgândirii mele, nu votez cu Guruianu doar pentru că e român și vreau să pun astfel un ungur în dezavantaj. În continuare Antal Árpád are și votul meu, dar, neavând posibilitatea să aleg doi oameni în același timp, mizez pe faptul că actualul primar va ieși învingător din start, nu pentru că e reprezentant UDMR, ci pentru că oamenii văd în fiecare zi rezultatele muncii sale de două mandate.



Motivul sincer și real pentru care voi pune ștampila pe numele lui Mădălin Guruianu este acela că îmi doresc să îi ofer șansa de a deveni viceprimar în Sfântu Gheorghe și asta nu din rațiuni naționaliste, ci tocmai din dragostea pentru egalitate de șanse și normalitate. În mintea mea de om ușor idealist, într-o comunitate în care românii sunt majoritari, ar fi normal și democratic ca viceprimarul să fie ungur (sau de altă etnie, după caz) și invers.

Am văzut acest obicei anul trecut într-o localitate măruntă din Ucraina, o țară neeorpeană în sensul apartenenței la UE, de la care am primit una din cele mai dure lecții de democrație și respect față de drepturile minorităților. Am aflat de curând că și Clujul luptă pentru această cauză, urmărind ca populația maghiară de acolo să fie reprezentată de un viceprimar la Primărie. Nimic mai decent și mai firesc dacă mă întrebați pe mine.

Citind aceste rânduri, vor apărea poate voci care se vor întreba pe cine interesează cu cine votez eu și ce m-a apucat să scriu despre ceva ce este confidențial. Ei bine, unul din motive ar fi acela că este practic prima oară de când am drept de vot – și sunt ceva ani de atunci! – când nu mă mai regăsesc în frustranta postură a caragialianului cetățean turmentat, căci știu exact cu cine să votez, iar vestea asta trebuie împărtășită.

                         

Apoi, doresc să subliniez că, atunci când oamenii merită, nici culoarea politică, nici etnia nu influențează alegătorii. Ca o paranteză deloc de neglijat, spun că alternativa la Guruianu, pe care l-aș fi votat fie că era independent sau din orice alt partid decât cel din care face parte, ar fi o persoană care, într-o dezbatere recentă la un post de radio local, a afirmat citând din eminesciana Scrisoare III că se detașează de contracandidații săi prin faptul că are drept scop să își apere „sărăcia, și nevoile, și neamul“. Deși sunt româncă și iubesc această identitate a mea, prefer să merg totuși pe mâna unui român care înțelege să îmi protejeze identitatea respectând-o și pe a celorlalți și care își propune să lupte pentru eradicarea sărăciei decât pentru apărarea ei. 

Și, pentru că tot am adus în discuție dezbaterea dintre Antal Árpád, Mădălin Guruianu și candidata PSD-ului pentru postul de primar în Sfântu Gheorghe, nu pot să nu vorbesc și despre modul incredibil de civilizat în care cei trei s-au confruntat, demonstrând înainte de toate respect față de interlocutorii lor, dar mai ales față de ei înșiși. Desigur, nu au lipsit mici sarcasme și ironii, însă au lipsit cu desăvârșire atacurile la persoană, circul și mahalaua specifice peisajului politic autohton.

Cred că România ar deveni cu adevărat un exemplu de civilizație atunci când politicienii săi vor opta pentru bun-simț și maniere și vor alege să se poarte așa cum i-am văzut purtându-se pe cei din Secuime.




Sus