Joi, 19 Septembrie 2019
Joi, 19 Septembrie 2019


Kontakt / Regionalism = europeism = civism = patriotism. Pledoarie pentru intrarea României în realitate

Regionalism = europeism = civism = patriotism. Pledoarie pentru intrarea României în realitate

In privința (ne)respectării și (ne)implementării normelor internaționale și naționale privind protejarea așa ziselor minorităti naționale”, în România, anul 2015 a fost unul de-a dreptul rușinos. Zeci de intervenții și decizii vădit abuzive ale unor prefecți, inspectori de primării, judecători șamd., justificate prin sloganuri constituționale (România, stat național unitar si indivizibil”), ignorând însă cu desăvârșire tratatele și cartele pe care România le-a semnat și ratificat cu ani în urmă, au creeat mai ales în comunitatea maghiarilor din Ardeal și cu atât mai mult în Ținutul Secuiesc o stare de nemulțumire aproape generală și tensiuni crescânde cu reprezentanții autorităților centrale. (Felicitări, SRI!)




Despre respectivele abuzuri practic nu se scrie nimic in presa centrală de limba română, în schimb se publică numeroase materiale incriminatoare față de doleanțele justificate ale maghiarilor.

Din această practică publicistică, compusă din cenzură/embargo media și informare” unilaterală, cu iz de propaganda naționalistă. rezultă că nu există informație suficientă în mass-media și în autoritățile publice privind legislația specifică “minorităților nationale” – și nici suficientă voință publicistică sau vointă politică de a prezenta comunitățile etnice ca ceea ce sunt: comunități lingvistice și culturale istorice, înrădăcinate în zonele locuite de ele în prezent.

Comunități vechi de sute sau chiar peste 1000 de ani (fiecare dintre ele mai veche sau mult mai veche decât insăși… România) și care, prin aceasta ar trebui să beneficieze, în teorie si practică, de aceleași drepturi și obligații ca celelalte comunități etnice, indiferent de raporturile numerice.

Chiar dacă legislația privind așa zisele “minorități etnice” (un termen creeat după 1918, de fapt impropriu și subtil discriminatoriu pentru ceea ce până atunci se numeau naționalităti” și grupuri constitutive” ale unor regiuni istorice precum Transilvania) nu ofera egalitate deplină de drepturi – asa cum o oferă principiul autodeterminării, cel mai potrivit pentru abordarea și gestionarea relațiilor dintre comunitățile istorice ardelenești, implementarea consecvență a normelor în materie de “minorități” ar soluționa și elimina pe viitor, în esență, tensiunile interetnice/interreligioase și ar garanta continuitatea în timp a naționalităților supuse și astăzi unui proces de scădere a ponderii procentuale față de populația numeric majoritară.



Dacă România ar implementa Carta europeană a limbilor regionale si minoritare, Convenția cadru pentru protectia minoritatilor nationale si Tratatul de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ungaria – toate semnate si ratificate cu mulți ani în urmă, atunci peisajul relațiilor interetnice din Ardeal ar arăta incomparabil mai bine. Concret, în spațiul public din practic toate orașele ardelenești (fondate de germani/sași sau maghiari și locuite și de alte nationalități) și în nenumărate sate/comune

01. am vedea aproape fără excepție înscripții bi-, tri- sau caudrilingve – nu doar la indicatoare de localități, râuri, străzi ci și la reclame, afișări în magazine, pe produse comerciale, pe formularele instituțiilor publice și ale firmelor private(!);
02. limba, cultura și istoria tuturor naționalităților ar fi predată în școli elevilor tuturor grupurilor etnice;
03. am avea functionari publici in Poliție, SRI, armată, jurisdicție, servicii deconcentrate de toate nationalitățile, vorbitori de limbi “minoritare” și regionale, proporțional cu numărul locuitorilor (vezi si punctul III. al Declaratiei de la Alba Iulia din 1. 12. 1918), respectivele limbi fiind folosite în practica administrativă de zi cu zi;



04. in mass-media de stat ar fi reprezentate în mod proporțional subiecte minoritare”; în filmele, serialele TV, piesele muzicale etc. ar fi prezenți și maghiari, germani, evrei, romi, slavi – astăzi cuasi-nereprezentați în acest sens;
05. universități/facultăți în limba maghiară ar fi o realitate si nu doar un deziderat sau măr al discordiei (vezi refuzul de a inființa Facultatea de Medicină în limba maghiară de la Tg. Mures)
06. simbolurile (drapele, steme) și zilele festive ale naționalităților ar putea fi afișate fără riscul hărțuirii de către prefecți, judecători și/sau bloggeri și postaci naționaliști; ele fiind respectate ca ceva firesc de către toate grupurile;
07. ar înceta de îndată diversiunile naționaliste, ingineriile etno-demografice, manipulările mass-media și ura de laborator”, inventată și diseminată la comanda unor grupuri naționaliste și etnocratice din serviciile secrete sau alte institușii hard” (Poliție, Armată, șamd.) – a se vedea ce tot meșteresc aceste cercuri la Tg. Mures și Sfîntu Gheorghe
08. per ansamblu ar prevala înțelegerea (bazată pe cunoaștere reciprocă adevărată, respect, consens în privința drepturilor și obligațiilor reciproce într-o societate multietnică.
09. comunitatea maghiară nu ar mai scădea în pondere dublu față de comunitatea românească (emigrare, natalitate scăzută, asimilare), alte comunități etnice nu ar fi pe cale de dispariție totală (cehi, sârbi, germani etc.)
10. ar inceta în mare parte manifestările naționaliste venite din partea unor minoritari”, dе ex. tineri secui care se grupează în prezent în jurul unor mișcări naționaliste, potențial iredentiste din Ungaria, ca reacție la șirul de frustrări și hărțuiri sistematice din partea actualei administrații etnocratice românești din Secuime.

Să nu ne ascundem după deget: România, în ciuda unor progrese sesizabile, este încă departe de unde ar putea fi dacă ar pune în aplicare toate prevederile din angajamentele internaționale și naționale în materie – și din păcate (pentru alții ‘din fericire’) nici nu pare să dorească să devină un stat care îi reprezintă cu adevărat pe toți locuitorii săi.



Cine sunt oare cei care se opun, de regulă, aplicării / respectării normelor despre care discutăm aici? Răspuns spontan: cred că sunt, în bună parte, cei care s-au opus sau se mai opun și aplicării legilor în alte domenii, mai ales în materie de pluralism politic, drepturile omului, societate civilă participativă, anticorupție, nondiscriminare, sincronizare cu Europa centrală si de Vest.

Altfel spus - și privind în trecut: cei care au o problemă” cu ungurii”, aveau cândva și o problemă cu sașii/șvabii, cât timp existau în număr mai mare, aveau o problema și cu manifestanții din Piața Universității în 1990 sau chiar o problema cu cei din străzile orașelor din Transilvania/Banat și București între 17-22 decembrie 1989 și în zilele și lunile de după.

Dacă între timp, în materie de democratizare și pluralism politic situația s-a mai îmbunătățit, existând totuși probleme în privința funcționării statului de drept (legislatie ambiguă, contradictorie, lipsă de legalitate a multor acte administrative în toate domeniile și pe toate nivelurile), în materie de protectie a minorităților naționale” (adică a grupurilor autohtone fără majoritate numerică în ansamblul țării sau a unor macroregiuni istorice) ne aflăm relativ la inceput sau, în cel mai bun caz, la jumătate de drum, existând numeroase semnale că autoritățile românesti NU doresc să avanseze mai mult decât au făcut-o deja ci tind, în mod vizibil, spre restrângerea drepturilor (legitime) deja acordate sau care încă așteaptă să fie implementate.

Motto: dacă oricum nu există sancțiuni, de ce am respecta angajamentele făcute?

Vezi originalul AICI







Sus