Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Kontakt / Programe patriotice pentru societatea română – propuse de maghiari

Programe patriotice pentru societatea română – propuse de maghiari

În România este tot mai frecventă conceperea patriotismului ca o simplă formă de manifestare a urii îndreptate împotriva unei alte națiuni sau etnii. Să nu uităm însă, că în concepția modernă patriotismul se manifestă în primul și primul rând prin fapte și proiecte care înlesnesc dezvoltarea regiunii tale – planuri și fapte care sunt de folos națiunii tale. A fi patriot pragmatic înseamnă muncă și nu ură. Prezint în continuare trei proiecte maghiare care ar putea fi aplicate și în cazul societății române, dirijând poate multe energii antimaghiare patriotarde spre fapte într-adevăr patriotice.

1.Programul Petőfi Sándor este finanțat integral de Guvernul Ungariei și s-a înființat pentru sprijinirea comunităților maghiare rămase în afara granițelor Ungariei în momentul trasării noilor granițe de după războaiele mondiale. În cadrul acestui program se selectează prin concurs 50 de voluntari (tineri) maghiari din întreaga lume – voluntari care au afinități față de conceptul de strategie națională (buni organizatori, luptători civici, voluntari sociali, îndrăgostiții culturii aplicate, patrioți în sensul bun al cuvântului) –, care, după ce au urmat un curs de manegement al comunităților risipite din exteriorul Ungariei de azi, sunt trimiși în diferite localități din Bazinul Carpatic, să organizeze activități culturale în limba maghiară.



        Copii maghiari din Transcarpatia la oră de cultură maghiară - Program Petőfi

Cei 50 de voluntari sunt obligați să petreacă cel puțin 9 luni în regiunea trimisă, realizându-și fiecare programul prin metode proprii, cu scopul sprijinirii morale a comunității respective. Cu alte cuvinte: ei țin în viață flacăra conștiinței naționale maghiare în zone unde asimilarea și-a făcut cuvântul. Activități de bază sunt: cursuri de limba maghiară pentru cei care și-au uitat limba, activități pentru preșcolari în limba maghiară, dansuri ungurești pentru copii și tineret, cursuri despre istoria maghiarilor și despre Ungaria, etc.

Bursierii au un mentor local sau central – evitând astfel eventualele probleme iscate din necunoștința unor realități locale.Bursa lunară este de 500 000 de Ft., din care voluntarul trebuie să-și acopere cheltuielile de trai precum bugetul legat de cursurile respectiv activitățile sale programate.
(Programul Kőrösi Csoma Sándor seamănă cu Petőfi, este finanțat integral tot de Guvernul Ungariei și s-a înființat pentru sprijinirea comunităților maghiare din Occident, adică diaspora maghiară).

2.Programul Határtalanul („Fără granițe”) este finanțat integral de Guvernul Ungariei.

La 18 octombrie 2010, Parlamentul Ungariei a pus bazele conceptului noii solidarități „eu-moderne” panmaghiare. În această zi s-a adoptat hotărârea conform căreia excursiile organizate pentru elevi în regiunile locuite de maghiarii care trăiesc „în regim” minoritar în țările vecine ale Ungariei vor fi subvenționate integral de stat.



     Elevii Liceului din Szolnok (Ungaria) fac cunoștință cu colegii lor din Ardeal

Cu alte cuvinte, prin această hotărâre elevii din Ungaria – viitorul națiunii maghiare – au fost stimulați într-un stil atât de „cool” să viziteze comunitățile maghiare din statele învecinate, încât această „ofertă” a statului a generat o adevărată mișcare tinerească de socializare modernă, îndreptând toată societatea maghiară spre un alt nivel de înțelegere a noțiunii de solidaritate națională, respectiv conviețuire etnică regională.

3.Programul Örökségünk őrei („Adoptă un monument!”) inițiată de UDMR îndeamnă elevii să se grupeze și să-și aleagă un monument istoric din regiunea lor, pe care îl studiază prin toate mijloacele posibile (studii, informare pe loc, fotografii vechi) urmând ca informațiile obținute să fie centralizate, creând astfel o mică strategie de popularizare a monumentului respectiv. Pentru a câștiga marele premiu de prezență la Bruxelles, elevii trebuie să învețe menagementul popularizării, umblând din redacție în redacție pentru a vorbi despre munca și rezultatele lor, organizând work shopuri tinerești, unde sunt invitați nu numai elevi, ci și simpli iubitori de clădiri frumoase (http://www.replicahd.ro/?p=7219)..



Elevii din Liceul Brassai Sámuel din Cluj adoptă clădirea Urania cu primul lift din Kolozsvár-ul de altă dată și o popularizează cu mare succes

Programul a devenit viral, sute de școli având echipe de concurenți pe această temă, în orașe formându-se chiar o concurență pentru „adoptarea” unei clădiri.

Programul transformat într-o mișcare civică tinerească extraordinară își dă deja roadele, deoarece în rândurile tinerilor maghiari a crescut vizibil numărul acelora, care – deși au încă vârstă fragedă – își asumă responsabilitate pentru treburile obștei – fie vorba de probleme sociale sau civice. (http://www.ziardecluj.ro/gara-clujeana-are-pagina-de-facebook-cum-s-au-indragostit-elevii-de-la-liceul-onisifor-ghibu-de-un-obiectiv-uitat-al-clujului).

                                                                       ***

Iată trei programe/proiecte care ar putea fi aplicate și în societatea română. Printr-un proiect omolog cu programul Petőfi am putea trimite voluntari formați, educați, moderni, proeuropeni în comunitățile românești din raionul Odesa, în Bugeac, Transnistria, Valea Timocului, etc.

În cadrul unui proiect omolog cu programului Határtalanul („Fără granițe”) am putea umple Republica Moldova cu autocare vesele cu copii și tineri din România, care ar vedea cu ochii lor ce înseamnă să fii român în afara României. Așa s-ar putea și în Bucovina de Nord, Herța sau Transcarpatia de Sud, creându-se astfel mii și mii de legături umane între copii și tinerii români din România respectiv români din regiunile care – după trasarea noilor granițe de după războaiele mondiale –, au rămas în afara graniței actuale a României.

Programul asemănător celui întitulat „Adoptă un monument!” ar putea fi o revelație pentru elevii români, deoarece ar descoperii clădirile Imperiului Austro-Ungar, formându-și un alt orizont despre problemele conviețuirii interetnice. Întâlnindu-se cu istoria acestor clădiri, s-ar schimba un pic și viziunea lor despre rolul societății civice în dezvoltarea regiunilor – o dezvoltare care nu se poate concepe fără o înnoire a mentalității față de posibilitățile viitorului.





Sus