Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Kontakt / Tabu – „Manole mesteru saraku o kazut de pe akoperis”

Tabu – „Manole mesteru saraku o kazut de pe akoperis”

1.Limba maternă și schimbarea la față

Omul se naște cu limba sa maternă. Limba dulce a mamei. Această limbă o leagă de națiunea sa. Această legătură poate fi una mai strânsă – adică toata viața te consideri apartanent la națiunea definită prin limba maternă – sau una mai elastică, când prin anumite împrejurări îți uiți limba maternă (mama neavând timp să te învețe). Această a doua situație este una binecunoscută în comunitățile etnice care trăiesc în minoritate, și duce frecvent la uitarea limbii materne și cu asta și la un schimb de identitate națională.



Eu niciodată nu am condamnat pe aceia, care vor să devină de o altă etnie, pentru că astfel – cel puțin așa se gândesc ei în general – pot să se afirme mai bine în viața. Adică – traducând pe limba maselor –, având un nume românesc și considerându-te român, te vei descurca mai ușor în viață.

Nimeni nu are dreptul să condamne acești oameni. Vor să-și schimbe identitatea națională, e dreptul lor.

Exact așa, cum unii vor să-și schimbe sexul, religia sau obiceiurile. E dreptul lor. Nu există libertăți cetățenești de două feluri. Ori trăim într-o țară democratică, ori nu.
Singurul lucru – cel puțin colocvial – negativ în această „schimbare la față etnică” este fenomenul de renegat. Adică situația, când un nepot maghiar românizat începe să jignească pe bunicii lui unguri, numai și numai pentru faptul că sunt maghiari. Explicația acestui fenomen hidos este relativ simplă: acești nepoți maghiari românizați încearcă să dovedească anturajului românesc, că ei sunt “super-români”, crezând că originile maghiare ar fi neplăcute în unele medii.




                                            Foto: Kiss Gábor

În primele săptâmâni ale Portalului Corbii Albi am avut tangențe cu astfel de oameni. „Dăm peste botul ungurilor” – scria Kelemen Sorin. „Toti minoritarii sunt mulțumiți cu ce le dau românii, numai ungurii se dau rotunzi” – nota un alt domn, tot nepot maghiar. La vremea respectivă – fiind începător în moderare – eram blocat la aceste texte. Nu credeam ca există așa ceva. Țin minte, că le-am propus, să meargă la bunicul lor ungur, în casa bătrânească, și după ce se îmbrățișează să le spune aceste lucruri. Cam așa: Bună tati, csókolom: am venit să-ți spun, că tu ai venit din Mongolia să ne cotropești... Vreau să vă dau peste bot...

2.O altă limbă decât cea maternă

În afară de această limbă, omul mai poate învăța și alte limbi, dacă sunt siliți de împrejurări sau pur și simplu pentru plăcerea lor. Cunoașterea unei alte limbi decât cea maternă îți aduce numai și numai avantaje în viață. Se deschide poarta altor culturi, oameni, regiuni. A cunoaște o altă limbă decât cea maternă este o revelație, poate fi chiar un sentiment cathartic, când începi să scrii și să citești în aceste limbi noi învățate. A citi Cartea junglei în engleză – un sentiment de reușită. Să citești Frații jderi în română – deși există traducere în maghiară – e un succes. Să înțelegi ce îți spune interlocutorul tău în Strasbourg – e o mândrie.

A cunoaște alte limbi decât cea maternă te face un om plin de credință în viață, un om mereu inovator și înțelegător al fenomenelor umane.

Se vorbește însă puțin despre CUM anume învățăm o altă limbă decât cea maternă? Fiind pedagog, știu cât de greu a fost la început să-mi fac planurile de lecție pentru botanică sau zoologie în așa fel încât la sfârșitul anului, la recapitulări să mă pot uita în ochii unor elevi care au evoluat în d-ale științei, spre care eu personal i-am dirijat.



Pentru a învăța o altă limbă decât cea maternă, ai nevoie de un manual făcut pentru acest scop. Acest manual este conceput în așa fel, încât treptat să înveți gramatica de bază, să începi să conversezi cu colegii tăi și cu profesoara. Scopul manualul este să poți scrie și vorbi în limba respectivă, și să ai – că așa este normal – și elemente de bază minime din cultura poporului respectiv.

Așa am învățat pe vremuri franceza la școală. Gramatică, conversații simple și – la teză – scurte texte interesante despre regii și reginele Franței. Pe vremea aia nu erau posture de TV în franceză (la TV nu era mai nimic), deci toată conversația în franceză a început și s-a sfârșit în clasă. Acasă repetam în fața oglinzii sau mai întrebam pe tata, care pe vremuri – ca și specialitate secundară – făcea (parcă) și franceză.

3.Când Manole “kade de pe akoperis”

Haideți acum să vedem cum stau cu învățatul altei limbi decât cea maternă maghiarii care stau în regiuni locuite aproape exclusiv de maghiari. E vorba de zeci de sate din județul Satu Mare, Bihor și Sălaj. Sunt vreo cinci localități din județul Cluj și Alba. În Mureș, Harghita și Covasna – teritoriul fostei Regiuni Autonome Maghiare Mures desființate în 1968 – sunt arii vaste, unde copii nu aud glas românesc. Acești copii au tangență cu limba română numai și numai la școală. Ei exerseaza această limbă în clasă, în cadrul unei materii de studiu care se numește „Limba și literatura română”. Fiind vorba de ore, tinerii maghiari – ca și toți elevii din lume – mai învață, mai chiulesc, mai repetă anul. Majoritatea învață româna ca să aibă un cinci la finalul anului.

Cei care vor să meargă mai departe cu studiile sau vor carieră care necesită cunoașterea temeinică a unei alte limbă decât cea maternă, merg la profesori particulari, plătesc ora cu 20 RON (am scris o sumă oarecare).

Dar ce se întâmplă cu cei mulți, care așteptă vacanța tot anul – ca și toții copii lumii – și se chinuie să ia un cinci?



În România programa școlară la „Limba și literatura română” nu este făcută pentru tineri care au altă limbă maternă decât româna. Manualele nu încep învățarea limbii române cu „Bună ziua, eu sunt Kati, și învăț limba română că e frumoasă”, ci sunt aruncați direct în apă adâncă, tocind: „Toți dorobanți, toți căciulari,/Români de viță veche,/Purtând opinci, suman, ițari/Și cușma pe-o ureche./Ne dase nume de Curcani/Un hâtru bun de glume.

Din acest text, eu, care consider că stăpânesc limba română (desigur cu greșelile de limbă de vigoare) nici acum nu știu exact, ce o fi însemnând „sumani” și „ițari”. „Hâtru” – încerc să deduc.

Hai să ne gândim ce atitudine vor avea elevii care vin entuziaști să învețe o altă limbă decât materna (maghiara), când dau brusc de niște cuvinte care atunci, la stadiul de dezvoltare al intelectului lor sună ca UN TEXT OZN. În sat nu sunt dorobanți… Ce e aia viță veche? Struguri eventual? Opini, sumani… ițari… hâtru…

Dacă ne gândim că acești copii numai și numai în clasă se întâlnesc cu limba română – pe stradă, pe terenuri de joacă se vorbește numai maghiara – cum o să ajungă la nivelul unei conversatii uzuale, cu care poți să descrii simptomele bolii tale când ajungi la o urgență, într-un oraș unde maghiarii reprezintă numai 16 la sută din populație?

Problema asta cu învățarea limbii de conversație române exista de când e „lumea românească”. În 1980 colegii mei secui toceau lânga noi, clujenii, Meșterul Manole, și când ieșeau la răspuns, nu li s-a cerut să recite ce au tocit cu greu toată noaptea, ci să să povestescă ce se petrece în baladă. Ei spuneau: „Manole saraku o kazut de pe akoperis”.

Statul Român știa și știe de aceste probleme, însă face din acest „caz” o problemă de prestigiu.

Consideră, că o programă SPECIALĂ la „Limba și literatura română” – care este adaptată situației – este un atac la adresa statului național, și sugerează maselor, că în România nu româna ar fi limba țării, ci limba „odioasei monarhii”.

Așa au trecut anii, cu examene cu „tragere de ochi” și zâmbete și râsete: “ Manole mesteru saraku o kazut de pe akoperis”

4.Tabu?

Acum însă și Statul Român și-a dat seama de greșeala făcută, și încep să apară manualele speciale de „Limba și literatură română” redactată pentru acei copii, care cresc în medii monolingve maghiare. Ba chiar se observă o deschidere spre această problemă, deorece sunt semne că Statul Român începe să sprijine și copii români, ucrainieni, bulgari și ruși din Unitatea Teritoriala Autonomă Găgăuzia (Republica Moldova) să aibă manuale speciale, care au menirea de a ÎNVĂȚA COMUNICAREA ÎN LIMBA ROMÂNĂ, punând accent pe tehnicile de învățare ale limbii. Programul – deși e tânăr – are deja rezultate, copii găgăuzi – trăind într-un mediu monolingv (găgăuzo-rus) –învățând mai ușor să comunice în română, adica limba oficială a Statului Moldovean.



Când această tematică a relației complicate dintre limba maternă și limbile nematerne vor fi înțelese corect și profesionist de societatea română, se vor vedea și rezultatele. Va scădea numărul acelora care nu vorbesc româna (bine) și se va astupa un metru, doi din prăpastia enormă dintre români și maghiari în România – un fenomen generat de o politica neprofesionistă și mai ales meschină a acelora, care vor să îndepărteze tot mai mult maghiarii de români, sugerându-le că numai la Budapesta se pot rezolva problemele cetățenilor români (contribuabili) și în nici un caz în București.

Sau tematica asta e tabu?






Sus