Marţi, 17 Septembrie 2019
Marţi, 17 Septembrie 2019


Kontakt / Răzvan Lupescu: Steagul meu e sfânt, al tău e doar o cârpă?

Steagul meu e sfânt, al tău e doar o cârpă?

De ce cer maghiarii tot timpul câte ceva, de ce sunt veșnic nemulțumiți? Doar le-am dat toate drepturile din lume, nicăieri în lume nu există o minoritate care să aibă atâtea drepturi!” Asta se tot întreabă unii dintre noi, mirați că, deși avem legi, maghiarii continuă să ceară drepturi.

Legi avem. Carta limbilor minoritare e semnată și ratificată de Statul Român. În Cartă sunt îndemnuri oficiale ale Statului Român către maghiari, cum că:



La noi nu cu legile sunt probleme, ci cu aplicarea lor. Le semnăm să intrăm și noi în rândul lumii moderne, dar practic le și aruncăm într-un sertar și uităm de ele. Când oamenii își cer drepturile, ne supărăm și le arătăm legile. Legile sunt bune, dar ca și inexistente dacă nu sunt și aplicate cum trebuie. De prea multe ori șmechereala, ocolirea legii a ajuns un lucru de laudă, iar respectarea legii o rușine; se consideră că ești fraier dacă respecți legea.

Se dărâmă monumente, ni se distruge istoria și noi stăm și nu reacționăm deloc și dacă o facem e prea slab, o voce izolată ici și colo. Monumentul lui Iancu de Hundedoara de la Zeicani e distrus, dispărut; cel de la Vulcan la fel; altele vandalizate. Ce facem? Ne pasă?

– Nu-i al nostru e al maghiarilor.Treaba lor… – spun mulți.

Parcă ne place să spunem că Iancu a fost român, ba și Matia tot român e, spun naționaliștii. Când e vorba însă de monumetele lor, dispare patriotismul, doar sunt monumentele asupritorilor”, spun iarăși naționaliștii.



Steagul meu e sfânt, al tău e doar o cârpă, mai spun ei. Chiar dacă e vorba de monumentele maghiarilor, ar trebui să învățăm să fim uniți să ne respectăm vecinii. Avem o istorie comună, cu mult mai multe momente în care am trăit în pace și înțelegere, decât cele în care ne-am găsit de părți opuse. Inevitabil avem și serbări și comemorări în care ne aflăm în tabere diferite, maghiarii au eroi care pentru noi sunt dușmani, dar și invers, și noi avem eroi care pentru maghiari sunt criminali.

Trebuie să învățăm să lăsăm ura la o parte, să învățăm să îi respectăm pe toți și să privim faptele din trecut fără patimi și fără dorințe de răzbunare.

Nimeni nu ne obligă să mergem la o comemorare în care maghiarii își cinstesc eroii care pentru noi au fost asupritori. E însă obligatoriu să le respectăm tradițiile și cultura, dacă vrem că și ale noastre să fie respectate de alții. Nu de frică legii ci din respect. Dacă cineva pune drapelul țării tale lângă drapelul lui doar pentru că e obligat de lege, n-am făcut nimic. E mai greu să-l faci să-l pună acolo pentru că te respectă.

Am câștigat în 1918 Transilvania, dar n-am câștigat niciodată respectul vecinilor și fraților noștri maghiari. De ce? Pentru că o bucată de pământ poți să o transferi prin tratate, prin luptă de la unul la altul, cu forța sau de bună voie, respectul însă nu poți să-l impui. Când cineva te''respectă'' de frică, nu e respect, ci teroare. Respectul se câștigă; cu greu și în timp, dar se și pierde foarte ușor.

Nu-mi mai doresc să văd familii mixte în care copilul să își întrebe tatăl român, De ce scrie numele străzii doar pe limba ta tată și nu și a mamei?" Nu vreau să îl mai văd pe tată cu capul în pământ rușinat neștiind ce să-i spună copilului? Că trăim într-un stat intolerant care nu-și respectă toți cetățenii? Că aici e exclusiv România și doar românii sunt stăpâni, iar restul tolerați și dacă nu le convine să plece la ei acasă în Ungaria?

Doresc în schimb ca acel copil să-și întrebe tatăl; Tată, de ce scrie în două limbi numele străzii?" iar tatăl să poată răspunde cu mândrie: Pentru că trăim într-un stat modern, civilizat care respectă toate națiile conlocuitoare. Un stat care mă respectă pe mine că majoritar, dar care o respectă în egală măsură și pe mama ta care face parte dintr- o minoritate etnică."



        Obeliscul de la Zeicani, înainte de 1992. Victima patriotismul buldozerofil


Astăzi e dărâmat monumentul lui Iancu de Hunedoara (http://corbiialbi.ro/index.php/contact/119-buzduganul-lui-hunyadi/), mâine poate să fie un monument al lui Eminescu, sau Ștefan cel Mare. Mormântul lui Victor Babeș din incinta Institutului Cantacuzino e în paragină, piatra de mormânt e spartă. N-am văzut pe unul dintre cei ce strigă împotriva maghiarilor de 1 Decembrie la Sfântu Gheorghe, și care doresc demolarea tuturor monumentelor ce-i reprezintă pe maghiari, să ia atitudine, să strângă fonduri să repare mormântul lui Babeș.



Patriotismul selectiv românesc: când e de lăudat cu el, e român, când e dărâmat și trebuie refăcut...e ungur

Toate sunt ale noastre acum și trebuie să avem grijă de ele. Monumentul dărâmat rămâne așa sau poate fi reparat, refăcut. Depinde de noi. Nu prea mai contează motivele și cine l-a dărâmat. Cu toate că vinovații trebuie să răspundă pentru vandalismul lor. Avem legi si pentru asta. Dar din nou, nu le aplicam sau le aplicam în mod arbitrar. Ne pasă de el? De trecutul nostru comun pe aceste meleaguri? Atunci îl punem înapoi. Strângem fonduri, putem să ne constituim în asociații, ONG-uri și să construim monumentele dărâmate de unii a căror mândrie și orgoliu sunt atât de mari încât ne dau pe toți la o parte.

Întrebarea nu e de ce mai cer atâtea drepturi maghiarii”, nici de ce nu ne plac maghiarii. Întrebarea e când ne apucăm de treaba și când ne apucăm să ne câștigăm respectul vecinilor, fraților noștri și implicit pe cel propriu.



        Instituții românești din Ungaria cu drapelul maghiarilor și românilor

Când o să ne apucăm să punem plăcuțe bilingve ori trilingve în semn de respect pentru locuitorii de alte etnii? Nu doar unele în bătaie de joc, în chineză, tailandeză sau mai știu eu ce limbi exotice. Asta nu face decât să adâncească și mai mult problema. Spunea cineva: Să fie toate limbile pământului, dar nu maghiară. Nu suport ungurii și nici limba lor."

Intoleranță duce la intoleranță și ochi pentru ochi duce la o lume oarbă spunea Gandhi.




Sus